Milostenia in numele lui Hristos presupune o anumita asezare sufleteasca. Desi are sufletul impovarat de multe pacate, omul care raspunde prin milostenie semenilor sai, dar mai ales acelora care i-au gresit, primeste binecuvantarea lui Dumnezeu.
De aceea, omul care daruieste din suflet, este intotdeauna cu un pas mai aproape de vederea propriilor pacate, de pocainta, decat cel a carui inima nu vibreaza la nevolile aproapelui sau. In acest sens, milostenia mijloceste calea inimii catre starea de pocainta, mijloceste calea catre iertarea pacatelor.
|