copilasii sunt extrem de receptivi.Si de destepti.E suficient sa vorbesti cu ei, intr-un limbaj acacesbil si o sa fi surprins cat de multe lucruri inteleg.
Multe le vor face ptr ca ajung ei la constiinta ca e bine, fara sa fie impinsi de la spate(ex postul sau rugaciunea).
Daca le explici ca dulciurile sunt rele deoarece strica dintii, dar totusi le ingadui cate o bombonica sau o tableta de ciocolata, ei vor intelege.Si in fata unei ciocolate intregi vor sti ce sa faca.
Asadar, cred ca cheia e sa discutam cu copiii, sa fim primii care ii invatam anumite lucruri ptr ca sa le perceapa sanatos. Sa nu lasam altcuiva rolul nostru de parinti.
As concluziona:"Discutii lungi si dese, cheia marilor succese".
Copiii au nevoie de noi, nu doar de banii nostri. Banii se vor duce, dar timpul pretios din copilaria micutului nostru nu il vom putea recupera sau rasumpara vreodata.
Pe relatiile dintre parinti si copii se cladeste personalitatea tinerilor de maine.
Asadar, implicit ne hotaram viitorul:la batranete ne vom bucura de copii si nepoti, in pace si armonie sau vom fi aruncati la un azil de batrani, copiii nostri ingrijindu-se "sa nu ne lipseasca nimic".
Atentie la ce dam, caci vom primi!
__________________
Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!
|