Citat:
În prealabil postat de adam000
Fallen, harul ce ti-a fost dat la botez NU il poti pierde. Pt ca la botez Dumnezeu a facut un legamant cu cel botezat, un legamant pe care El intotdeauna si-L respecta. Dar care trebuie respectat si de cel care a fost botezat. Daca cel botezat alege sa nu isi respecte legamantul si se distanteaza el prin pacat de darul (harul) ce i-a fost dat, asta NU inseamna ca a pierdut darul dat de la botez ci ca alege sa stea departe de el (sa il ignore). Ca si cand a primit omul cea mai de pret comoara de aur si o arunca in podul casei printre obiectele inutile, preferand sa-si cumpere tinichele fara valoare dar mai stralucitoare. Daca insa omul se intoarce spre Dumnezeu la un moment dat al vietii, dintr-o viata de pacat spre implinirea poruncilor Lui Dumnezeu, atunci acel dar primit la botez incepe sa se faca simtit din ce in ce mai tare lucrand in viata omului, dovada ca darul acela omul inca nu-l pierduse (dovada ca harul primit la botez ramane). Daca la un moment dat al vietii isi da seama ca cea mai de pret comoara a lui, singurul dar cu adevarat de pret, e aceea pe care singur a aruncat-o in pod.
Iar o alta diferenta esentiala, pt care nu poti face comparatie intre harul primit de un preot la hirotonie si cel primit de credincios la botez, este ca harul pe care il primeste preotul la hirotonie este pentru folosul credinciosilor pe care Dumnezeu i-a trimis sa-i pastoreasca, nu pt folosul personal al preotului ca om (pt aceasta preotul are darul primit de la botez ca si ceilalti credinciosi), astfel incat preotul nu pierde (nu i se diminueaza) harul sau de preot (primit la hirotonie) pentru pacatele sale personale, pt ca acel har primit la hirotonie nu este pt el, ci pt credinciosi (pt folosul credinciosilor), iar Sfintele Taine raman valide pentru folosul credinciosilor, nu al lui personal ca om. Prin asta se vede si minunata dragoste pe care o are Dumnezeu pt oameni, pt ca indiferent cat de pacatos ar fi slujitorul Sau, pentru dragostea pe care o are Dumnezeu pentru oamenii care vor veni la acel preot ca sa se apropie de Dumnezeu, Dumnezeu isi revarsa Harul Sau si prin cel mai pacatos preot, pt ca acel Har este pentru credinciosi, pt oameni, nu pt vrednicia preotului.
|
Pai si de ce nu ne ramane si noua acel "har" cu care sa ii ajutam macar pe semenii nostri, daca pe noi insine nu ne mai putem ajuta?
La ce folos ca am invatat si stim atatea lucruri, daca nu le putem pune in practica, in slujba omenirii?
Ati observat ca, de multe ori, oamenii nici macar nu vor sa fie ajutati cu adevarat? Ca prefera sa le spui o minciuna frumoasa decat un adevar dureros? Si atunci nu te simti inutil, cand vezi ca nu poti ajuta cu adevarat? Nu simti ca ti-ai pierdut "harul" si nu te intrebi de ce se intampla asta, cu ce-ai gresit?
Nu stiu de ce, dar am banuiala ca si preotii se confrunta cu astfel de situatii, in zilele noastre, mai ales cei mai tineri si mai ambitiosi (adica nu cei care s-au plictisit, sau s-au resemnat).
Dar, in fine, aveti dreptate, cel ce vrea cu adevarat sa fie ajutat, sa se mantuiasca sau sa se insanatoseasca, il ajuta Dumnezeu, chiar si prin intermediul unui preot, doctor sau oricarui alt profesionist, oricat ar fi acel lucrator de sictirit, blazat, plictisit sau deznadajduit de propria munca.