HorațiuM, o să amân puțin răspunsul până găsesc un interval de timp adăpostit de alte interferențe, pentru a regândi versiunea ta în sistemul de referință al argumentului ontologic, întrucât, la prima lectură mi s-a părut că raționamentul conține ”troieni existențiali” bine camuflați în eșafodajul conceptual al discursului.
Fac precizarea că observația mea, dacă e valabilă, nu are ca scop contestarea ci, eventual, cel mult îmbunătățirea încercării tale de a aduce discuția la etajul, tot mai puțin frecventat, al rațiunii pure.
Alminteri teismul apofatic în care se ”odihnește” finalmente argumentul mi-e foarte simpatic, fie și doar ca idee filosofică.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi)
|