Citat:
În prealabil postat de osutafaraunu
Conform acestui text, ați putea afirma că bebelușul are o "deschidere a cugetului" spre a primi botezul? Are el un "cuget deschis" spre a primi învățătura de credință, poate el înțelege [prin cugetul lui] cine e Dumnezeu și că L-a înviat pe Iisus Hristos?
|
Poate acest aspect vă lămurește mai bine...dar aveți nevoie și de credință.
13. "Atunci I s-au adus copii, ca să-și pună mâinile peste ei și să Se roage; dar ucenicii îi certau.
14. Iar Iisus a zis: Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine, că a unora ca aceștia este împărăția cerurilor.
15. Și punându-Și mâinile peste ei, S-a dus de acolo." (Matei 19, 13-15)
Mai mult au înțeles mamele care-și aduceau la El pruncii, ca să-Și pună mâinile peste ei și să-i binecuvânteze. Ucenicii îi certau pe ei care îi aduceau. Iisus, văzând aceasta, S-a supărat și le-a zis "Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți...".
Iată o supărare a lui Iisus. Supărare, că, copiii nu sunt lăsați de mici să vin la Iisus.
Copilăria este intervalul vieții mai apropiat de sfințenie, mai capabil de credință.
Și, luând un copilaș în brațe, le-a zis: „Oricine va primi în numele Meu pe unul din acești prunci, pe Mine Mă primește; și oricine Mă primește pe Mine, Îl primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine” (Marcu 9,37, Biblia din 1914).
Copiii ajung în brațele lui Dumnezeu, fiindcă sunt cei mai aproape de El. Modul lor de a fi e cel mai iubit de Dumnezeu.
Înțelepții Îl înțeleg pe Dumnezeu ca pe o necesitate în explicarea lumii. Copiii Îl au ca pe un Tată de pe celălalt tărâm. Iată de ce copiii sunt în Adevăr, pe când înțelepții în afara Lui. Găsești ceva și cu mintea lor, numai dacă ai o inimă curată de copil. Aceasta te duce de-a dreptul în brațele Adevărului.
În ochii copiilor, seninătatea e de culoarea cerului. Nu e Dumnezeu mai real în Împărăția copiilor decât într-un tratat de mecanică cerească?
Dumnezeu și copiii au înrudirea pe care noi, cei mari, o pierdem. Sfinții sunt niște mari copii!