Subiect: Trandavia
View Single Post
  #36  
Vechi 28.10.2011, 19:04:01
Marius22 Marius22 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.07.2007
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.345
Implicit

AKEDIA

Mi-au devenit ai zilei zori povara
si vremea trece parca tot mai greu,
pe buze ruga-i doar icnire-amara,
iar gindu-mi fuge-n alte parti mereu...

M-am plictisit de lume si de mine,
dar si de-asaltul slavei Tale mute,
si-asa de singur sint ca nu-mi mai vine
decit sa casc de stearpa mea virtute.

Nu-i nici macar vreun demon de amiaza
sa dea tircoale-n jur chiliei mele,
ci doar lumina cade, ca o piaza,
pe sila mea de bune si de rele.

De ce-ar mai fi sa-mi pese de pacat
cind nu mai am credinta de-altadata
si nu ma simt decit un stirv uitat,
pe care moartea prin pustie-l cata?

M-am desteptat din vechea amagire
sau m-a smintit cumplita batrinete?
E-o oboseala mai presus de fire
si-un dor al carnii minte sa se-nvete...

Acum sa-mi vina inger, daca poate!
Acum sa-mi dea Stapinul lumii semn!
Pe cit se vede, doar poveste-s toate,
din cer si pin’ la crucea Lui de lemn...

Da, viata mi-am jucat-o pe-o minciuna,
ce poate-a fost in felul ei frumoasa,
dar azi in gura mortii se razbuna,
caci singur cuc si ros de viermi ma lasa.

Si fratii? Unde-s fratii mei, ascetii?!
Pe limba ei ne-a inghitit pustia
si, vrind s-aflam temeiurile vietii,
i-am pregatit doar mortii vesnicia.

Macar de-am fi cu totii impreuna
acum, cind praful s-a ales de noi,
de-am imparti aceeasi vagauna
si-aceeasi deznadejde de apoi!

Nimic si nimeni, gol si sus, si jos!
As blestema, dar n-am habar pe cine,
si tot ce-mi pare-a fi mai de folos
e somnul – care nu-i zgircit cu mine...

Caci orisicit, in groaznica-mi trezie,
credinta si nadejdea mi-am pierdut,
in somn visarea inca-mi mai imbie
placeri de care parte n-am avut.

Ba chiar, intr-o feerica lumina,
mai lasa loc unei naluci de rai,
in care Tu, minciuna mea divina,
din veci m-astepti cununa sa mi-o dai.

Atunci eu cad in roua ierbii pure
si-Ti zic: „Parinte, nu m-as mai trezi!”,
si sint ca primavara o padure
ce uita cite iarna patimi...

Si-n somn, zic fratii, ii fu dat sa moara,
zimbind senin vedeniei de nespus...
Cu ce masura Domnul ne masoara –
e taina Lui de toate mai presus.


Razvan Codrescu - Poeme neptice
Reply With Quote