Trecerea în veșnicie a părintelui Teofil Părăian, marele duhovnic de la Mănăstirea 'Sfinții Martiri Brâncoveni' de la Sâmbăta de Sus, a adus multă tristețe în sufletele credincioșilor și ale clerului din țară. De doi ani, mormântul său de la mănăstirea brașoveană este locul unde ierarhi, preoți, monahi și credincioși îl plâng și-l pomenesc neîncetat.
După cum informează „Ziarul Lumina”, Părintele Teofil Părăian, unul dintre marii duhovnici pe care i-a avut vreodată Ardealul și întreaga Biserică Ortodoxă Română, a încetat să mai viețuiască printre fiii săi duhovnicești pe 29 octombrie 2009, când a plecat să se întâlnească cu Domnul Hristos, pe Care l-a slujt pe pământ vreme de 80 de ani. Mii de credincioși veneau an de an să-l vadă pe părintele orb de la Sâmbăta de Sus, care vedea cu ochii sufletului așa cum numai oamenii sfinți reușesc. Cuvântările sale, predicile sale, vocea sa inconfundabilă și, mai ales, bucuria și optimismul pe care le transmitea părintele Teofil au rămas în sufletele pelerinilor ca daruri de la Dumnezeu oferite pământenilor printr-un om ales. Obștea mănăstirii brașovene a rămas îndurerată de la trecerea la cele veșnice a părintelui Teofil, însă amintirea sa a rămas vie în istorica mănăstire de la poalele Munților Făgăraș.
'Simțim o lipsă mare, pentru că părintele Teofil era un stâlp de nădejde al mănăstirii noastre. Chiar dacă nu era duhovnicul tuturor monahilor, părintele Teofil era un îndrumător spiritual pentru toți și un mare duhovnic al mănăstirii. Foarte mulți credincioși veneau din toată țara și se spovedeau la părintele Teofil. Îl pomenim tot timpul și este mereu în gândul nostru. Noi am marcat această zi de împlinire a doi ani de la trecerea sa la Domnul încă de duminica trecută, când Preasfințitul Andrei Făgărășanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, împreună cu Preasfințitul Sofian Brașoveanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi, au oficiat Sfânta Liturghie și slujba de Parastas', ne-a spus starețul mănăstirii de la Sâmbăta de Sus, arhimandritul Ilarion Urs.
Astăzi, la mănăstire se vor oficia Sfânta Liturghie și slujba de Parastas și sunt așteptați sute de credincioși, preoți, teologi din Sibiu, Cluj-Napoca, Timișoara, Alba Iulia și alte părți ale țării.
'O candelă aprinsă'
Pentru viața bisericească din Ardeal, părintele Teofil Părăian a fost o voce cu renume, care a știut dintotdeauna să-și strângă ucenici, să răspundă la întrebările ce frământau societatea contemporană și, mai ales, să îndrume preoții și credincioșii către rugăciune și cele duhovnicești. Alături de părintele Arsenie Boca, părintele Teofil Părăian este considerat unul dintre duhovnicii reprezentativi pentru Ardeal și România întreagă, simțindu-se o lipsă enormă în acești doi ani ce au trecut de la plecarea sa la Hristos. 'Îl păstrăm pe părintele Teofil în suflet, ca pe o candelă aprinsă. Dacă în sufletul nostru se stinge candela credinței, murim, deși suntem vii. Suntem încredințați că mijlocirea sa la Domnul ne va fi de mare folos. Întotdeauna plecăm de la mănăstirea de la Sâmbăta de Sus, de la mormântul său cu multă bucurie duhovnicească în suflet. La doi ani de la trecerea sa la cele veșnice, părintele Teofil își deschide din nou brațele duhovnicești pentru ca să ne binecuvânteze pe toți cei care îi aducem prinos de cinstire, mulțumire și preamărire lui Dumnezeu, Cel care a rânduit să fim alături de un astfel de om și să primim binecuvântarea unui ales al lui Dumnezeu, un trimis al Său în lume. Dacă Dumnezeu nu l-a învrednicit să vadă lumina zilei și frumusețea lumii, l-a învrednicit, în schimb, să vadă lumina lăuntrică din fiecare din noi și să ne cunoască altfel decât cunoaștem noi, care uităm ușor ceea ce vedem și cunoaștem. Nu ne-a uitat pe nici unul dintre noi și ne-a păstrat în sufletul său, într-o imagine sfântă și de dincolo ne vede pe fiecare așa cum suntem', ne-a spus Înalt Preasfințitul Laurențiu, Mitropolitul Ardealului.
Un mare predicator
Părintele Teofil Părăian s-a născut la 3 martie 1929, în satul Topârcea din județul Sibiu și din copilărie a rămas orb. A urmat cursurile unor școli speciale pentru nevăzători de la Cluj-Napoca și Timișoara, iar în perioada 1948-1953 a urmat cursurile Institutului Teologic de la Sibiu. A intrat în 1953 în obștea Mănăstirii 'Brâncoveanu' de la Sâmbăta de Sus și în același an a fost tuns în monahism. Șapte ani mai târziu a fost hirotonit diacon și în 1983 a fost hirotonit preot. În 1988 a fost hirotesit arhimandrit, iar din 1992 și până la sfârșitul vieții a ținut o serie de conferințe duhovnicești în țară și străinătate. Câteva zeci de cărți au fost publicate și au consemnat pentru eternitate cuvintele de suflet și predicile sale. Cele mai reprezentative cuvântări sunt cele ținute în marile centre studențești, unde părintele Teofil a poposit adesea și le-a vorbit tinerilor despre credință, viața duhovnicească, rugăciune și i-a îndemnat mereu să rămână buni fii ai Bisericii strămoșești.