Vorbiți cu multă ușurință despre iad. Pesemne, nu realizați cât de rău trebuie să fie acolo. Imaginați-vă cel mai rău loc de pe pământ: vreo celulă de închisoare subpământeană, plină de oameni răi înghesuiți unul în altul, printre care mișună tot felul de lighioane. Ei bine, iadul e ceva mult, mult mai rău de atât.
Dacă credeți în Isus, desigur că ați observat cu câtă grijă El, în timpul vieții Lui pe pământ, a respectat și a iubit tradiția, așa cum era tradiția iudaică atunci, în vremea lui Augustus. De la Tăierea Împrejur și până la punerea Sa în mormânt, toată viața Lui a urmat un curs tradițional.
De asemenea, probabil că vă este limpede că Isus, prevăzând Înălțarea Sa, nu i-a lăsat pe ai Lui singuri, ci a întemeiat o Biserică și a promis că iadul nu va avea putere asupra sa. Întemeierea aceasta a Bisericii, El a prefigurat-o în fel și chip: de la Arca lui Noe, în afara căreia salvarea de Potop nu este cu putință, până la poporul condus de Moise străbătând deșertul și bucurându-se în mod miraculos de Hrană și Apă. Acest popor a întâmpinat multe greutăți, din afara lui (venirea amaleciților, de exemplu) sau dinăuntrul lui, ca încercări de rupere (revolta lui Core, de exemplu).
Acuma, tot ce aveți de făcut este să identificați care anume este Biserica aceea întemeiată de Cristos și prefigurată prin Poporul Ales.
|