[anna21]

Imi place foarte mult cum povesteste parintele Cleopa (sper sa nu plictisesc pe nimeni).

Imparatul Nichifor VotaniatuI, al Constantinopolului (1078-1081), a facut o catedrala mare, aproape cat Sfanta Sofia. A venit patriarhul Ierusalimului, al Constantinopolului si al Alexandriei, ma rog, ca atunci cand se sfinteşte o Biserica Imparateasca. Cand a terminat-o, a anuntat sfintirea.
..............
Au inceput a veni la sfintire mii de care. Unii duceau covoare, altii butoaie cu vin, cu untdelemn, altii aduceau faina, altii lumanari. Fiecare aducea ce putea.
Atunci traia o vaduva in Constantinopol, pe care o chema Anastasia. Aceasta vaduva, de 50 de ani se ducea la biserica şi se ruga lui Dumnezeu. Ea statea in marginea oraşului, tocmai langa drumul acela pe care treceau carutele la sfintire. Dar era tare necajita. Avea o cocioaba de casuta, n-avea bani, n-avea untdelemn, n-avea faina, n-avea ce sa duca şi ea. Cand a vazut ca trec atatea perechi de boi la sfintire, s-a gandit şi ea sa duca un brat de iarba. Atat avea ea, o secera şi o furca de tors. Vaduva saraca material, dar bogata in credinta. Iarna torcea canepa şi lana pe la oameni, iar vara se ducea cu secera pe lan şi aduna spicele de pe urma seceratorilor, le punea pe un tol, le batea şi facea oleaca de grau. Si aşa, cate putin ate putin, facea şi ea un sac de grau pentru dansa. Aşa de saraca era vaduva Anastasia!
Ea, daca a vazut ca trec atatea care cu boi, incarcate cu poveri grele cu alimente pentru praznic la sfintire, ce s-a gandit saraca? "Bani n-am”, covoare n-am, untdelemn n-am, n-am nimic. Ma duc sa duc şi eu un brat de iarba acolo!" Dar se temea, ca n-avea pamant. De unde sa taie iarba ca sa nu faca rau?
A luat un tolişor şi s-a dus pe un hat unde creste un fel de iarba, numita pir. A luat pir, ca sa nu strice cumva din ogorul cuiva. A taiat pirul şi I-a pus intr-o sarcinuta. Ce s-a gandit ea? "Voi da şi eu la nişte boi un brat de iarba, macar ca nu-i de la mine de pe hat". Intr-adevar, şi-a luat betişorul, s-a dus acolo unde era sfintirea cu acea lume multa, şi tocmai atunci a vazut o pereche de boi, care gatisera mancarea dinaintea jugului. Se uitau plavanii; ar mai fi mancat ei ceva, dar nu mai era.
Matuşa Anastasia a dezlegat şi ea sarcinuta ei de iarba, a pus-o inaintea boilor şi a zis: "Doamne,primeşte bratul acesta de iarba, ca n-am ce aduce la sfintirea acestei biserici şi sa ma ierti, ca nu-i de pe ogorul meu!" Si plangand s-a dus de acolo la biserica, dupa ce-a dat iarba la boi.
Cand a vazut atata lume şi atatea podoabe, caci biserica era pregatita ca o mireasa de nunta cu toate podoabele gata de sfintire, atunci ea s-a dus la icoanele din urma, unde se inchinau femeile. Batrana, nacajita, cu fata zbarcita de batranete, cu un tulpan vechi pe ochi, incaltata cu opinci, cu o catrinta rea, a ingenuncheat şi se ruga Domnului: "Doamne, iarta-ma ca n-am adus nici un dar la Biserica! N-am nimic. Imparatul este imparat şi pe pamant şi va fi şi in cer! Dar eu saraca de mine, n-am avut bani, n-am avut nimic .. . ", se ruga ea cu lacrimi.
A venit şi imparatul Nichifor Votaniat, cu dregatorii lui, cu spatarii lui, cu tot. Cand a intrat in biserica, spatarul lui, pe care-l chema Petru, i-a aratat inscriptia. (La biserici, la manastiri, la monumentele istorice, inscriptia este scrisa deasupra uşii).
Era o placa mare de marmura, scrisa cu slove de aur: "Intru slava Preasfintei Treimi, a Tatalui şi a Fiului şi a Duhului Sfant, facut-am aceasta dumnezeiasca biserica cu toata cheltuiala mea, eu, imparatul Nichifor Votaniat". I-a placut tare inscriptia, ca el daduse ordin. şi au intrat in biserica imparatul, imparateasa şi generali multi, sa vada cum este pregatita biserica pentru sfintire, ca a doua zi era sfintirea.
Picturi frumoase, icoane lucrate in aur, perdele frumoase, veşminte aurite, policandre, chivote, potire pe sfanta masa, Evanghelia, tot ce trebuia. In timpul acela, matusa Anastasia, care a dat un brat de iarba, plangea la icoanele din urma.
In timpul acesta ingerul Domnului a schimbat inscriptia imparatului. Era scris mai frumos: "Intru slava Preasfintei Treimi, a Tatalui şi a Fiului si a Duhului Sfant, facut-am aceasta dumnezeiasca biserica cu toata cheltuiala mea, eu, vaduva Anastasia".