continuare
Oamenii au incremenit. Mai inainte citeau numele imparatului, dar era lume, schela era luata de la biserica, nimeni nu putea sa spuna ca ar mai fi putut cineva schimba ceva.
Oamenii au inceput a citi:
- Ce scrie acolo, mai?
- Ce scrie?
- Pai uite scrie ca o vaduva a facut biserica!
- Dar mai inainte, cand a intrat imparatul, era numele lui.
- Mai daca aude imparatul!
Aceia se temeau sa-i spuna imparatului și au spus spatarului. Dar spatarul Imparatului, Petru, dupa ce a citit, a zis:
- Mai, asta-i mare minune! Lasa, ca-i zic eu Imparatului!
Imparatul il asculta, ca era urechea lui. La Imparat si Imparateasa, cununi de aur le straluceau pe cap ca razele soarelui, cu porfira, cu hlamida, cu ostași langa el. Toata suita imparateasca.
- Maria ta, hai oleaca in pridvor!
Vine imparatul. Cand se uita a ramas uimit:
- Mai, doar cand am intrat noi in biserica, era inscriptia mea!
- Cred ca a ta, imparate, a fost. Toata lumea știe. Dar uite ce scrie acolo!
- Vai mie, pacatosul! Aici este mare minune!
Nimeni n-a putut face aceasta, decit Dumnezeu! Asta-i minune mare! Am pierdut biserica pentru ca am facut-o cu mandrie! A dat-o unei vaduve! A adunat sfetnicii lui și a spus așa:
- Nu se sfintește biserica aceasta, pana nu se gasește aceasta vaduva! Si cand o gasim, o sfintim pe numele ei, ca-i mai mare ea la Dumnezeu decat mine.
A dat porunca sa trimita in toata imparatia sa-i gaseasca adresa acestei vaduve, Anastasia.
Dar Dumnezeu, cind vrea sa descopere un lucru repede, a descoperit-o printr-o alta vaduva, care era cam de-o seama cu aceasta batrana, aflata printre lume. Dar ea nu știa ca Anastasia este acolo.
- Ce se aude?
- Uite ce se aude ...
- Pe Anastasia eu o cunosc! Sta aici in marginea orașului.
- Cum matușa? Hai la imparat!
Si i-a spus imparatului locul unde o gasește pe vaduva Anastasia, iar el a trimis soli s-o caute și s-o aduca la biserica. Solii, calari pe cai, repede au plecat in marginea orașului Constantinopol, s-o caute pe matușa Anastasia și s-o aduca la imparatul. Acolo au vazut niște copii, care se jucau.
- Mai copii, nu știti unde sta matușa Anastasia?
Dar unul mai marișor a zis:
- Matușa Anastasia sta acolo in gradina. S-au dus ei pe un parleaz. Cand ajung la ușa vaduvei, ce sa vada? Ce lacate mai erau acolo! Ce zavoare! Ce incuietori mai avea! Ca cel ce n-are nimic, de nimic nu se teme. Erau doua be1ciuge la ușa, legate cu ata de canepa și un bat in ușa. Era semn ca matușa nu-i acasa. Acelea erau toate zavoarele ei. N-avea ce-i fura. Ea era dusa la sfintire la biserica.
Vin inapoi cei trimiși de imparat. "Uite, mai, nu-i acasa batrana Anastasia!"
- Mai copii, n-ati vazut pe matușa Anastasia?
- Matușa Anastasia s-a dus cu un brat de iarba acolo, la iarmaroc.
Copiii nu știau ca acolo este o sfintire de biserica. Si atunci cei trei generali, care au fost trimiși soli de imparatul, au intors caii și au venit sa-i dea raportul imparatului.
- Maria ta, am fost! Are o casuta mica in marginea Constantinopolului. Niște copii se jucau pe acolo și au zis ca matușa Anastasia este pe aici, prin lumea asta, pe undeva. '
Vaduva care a cunoscut-o pe cealalta a zis:
- Este in biserica, se roaga la Mantuitorul!
- Daca-i in biserica, spuneti-i sa nu se teama, ca ea n-a fost niciodata in fata mea, imparatul Nichifor Votaniat. Trimiteti niște femei batrane și faceti o veste ca la sfintirea bisericii, imparatul da cate o vaca la batrani. La porunca imparatului, au gasit pe batrana Anastasia și i-a zis:
- Nu te teme, Anastasie, ca te-ai invrednicit de mare dar de la Dumnezeu! Ce jertfa ai adus dimineata la sfintirea bisericii?
- N-am adus nici un dar, maria ta, ca sunt saraca!
Caci ea nu socotea bratul cel de iarba pe care l-a adus și l-a dat la boi, ca este dar.
- Totuși, adu-ti aminte, mama Anastasie, ca ai adus un dar mare, prin care mi-ai luat biseriea mea!
- N-am adus niei un dar, ca n-am bani, n-am nimic! Toata averea mea este o secera și o furca.
Iarna torc și eu lana pe la oameni, iar vara cu secera ma duc și adun spice de pe lan, in urma
seceratorilor. Si le strang și fac și eu oleaca de grau. N-am nici un fel de avere.
- Dar aceasta biserica imparateasca, in care am cheltuit atatia galbeni de aur și argint, am facut-o numai pe cheltuiala mea și iata acum serie pe inscriptia ei ca este facuta de Anastasia!
- Ce dar ai dat la aceasta biserica?
- N-am dat nimic, decat un brat de iarba la boii injugati la car.
- Nu te teme, mama Anastasie, ca a scris Dumnezeu, nu dumneata! Dumnezeu a scris. Biserica este a matale!
Si era scris așa: "Intru slava Tatalui și a Fiului și a Sfantului Duh, Unuia Dumnezeu in Treime, facut-am aceasta dumnezeiasca biserica cu toata cheltuiala mea, eu vaduva Anastasia". Ii citea, iar ea tremura, ca nu știa carte.
- Vezi, matușa, zici ca n-ai adus nici un dar, insa adu-ti aminte ca ai adus un brat de iarba!
- L-am adus, dar n-o fi pomana ca l-am taiat de pe hatul unui om.
- Iata, matușa Anastasie, bratui acela de iarba al matale, a fost mai scump decat toate vistieriile pe care le-am bagat eu! Iata, ingerii Domnului ti-au trecut biserica pe numele tau și a ta ramane in veac. Vom sfinti biserica - ca erau cei patru patriarhi - , cu aceeași sfintire, cu aceiași pompa mare, dar biserica va ramane a Anastasiei pana in veac.
- Sa știi, matușa, se sfintește biserica pe numele matale, pe care ingerul ti-a dat-o de sus și te-a scris aici.
Ea saraca a ramas uimita. Toti se mirau: "Mai, mare minune!"
Cand a murit fericita Anastasia din ConstantinopoI, imparatul i-a facut mormantul in Sfantul Altar: "Aici, in biserica pe care i-a dat-o Dumnezeu prin minune, este ingropata vaduva Anastasia".
Un brat de iarba dat in numele DomnuIui cu smerenie și cu durere de inima ca nu poti face mai mult, a facut mai mult decat cheltuiaia imparatului Nichifor. Așa cere Dumnezeu!
Sfantul Efrem Sirul zice: "Dumnezeu nu se uita la multimea darului pe care il aduci, ci la vointa cu care il aduci". Cat de mic dar ai dat, daca dai cu smerenie și cu parere de rau ca nu poti face mai mult, aceea este adevarata milostenie.
|