[Savonarola]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Părerea mea personală este că, dacă vor duce vieţi drepte (în conformitate cu morala naturală sădită în inima lor), vor merge într-un Limb al Drepţilor, împreună cu copiii nebotezaţi.

Păi tocmai aveţi să ne spuneţi mai jos că de fapt copiii (care mor) nebotezaţi de fapt nu ştiţi unde merg, dar de fapt ştiţi că merg într-un "limb al drepţilor" (despre care nu am auzit până acum nici o dogmă a bisericii romane). Deci de fapt în acelaşi moment ştiţi şi de fapt nu ştiţi unde merg copiii (care mor) nebotezaţi. Curioasă logică!! (sau de fapt nu ar trebui să ne mirăm, având în vedere că destul de des vă contraziceţi şi singur nu doar cu doctrina catolică)

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Unul care moare înainte de a fi botezat nu ştim, de fapt, unde merge.

Asta ca să nu mai punem la socoteală şi faptul că acei (copii) care mor nebotezaţi, mor de fapt în păcatul originar şi, conform doctrinei catolice, merg drept în iad (dar probabil la un alt "etaj" al iadului, spre deosebire de cei care mor în păcate de moarte). Aceasta este doctrina Conciliului de la Florenţa, pe care am mai citat-o de câteva ori, doctrină pe care ţineţi să o contraziceţi sistematic, deşi este una care stă sub spectrul infailibilităţii. Sau de fapt nu este infailibilitatea singura dogmă a bisericii romano-catolice pe care doriţi să o contraziceţi?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Acolo vor fi feriţi de suferinţele infernale şi se vor putea bucura chiar de fericirea naturală, de care ne putem bucura şi pe pământ. Dar, de mântuit, nu vor fi mântuiţi, adică nu se vor putea bucura de viziunea beatifică. Ei, care nu L-au cunoscut pe Cristos, probabil că nu vor percepe inexistenţa viziunii beatifice ca pe o lipsă. Nu li se va părea că au pierdut nimic. Dar noi, bineştiind fericirea supranaturală a contemplării veşnice a Lui, ştim şi cât de mult vor pierde dacă vor rămânea în această stare. Dacă ne pare rău pentru un copilaş care moare la 4 ani, deşi el moare fericit jucându-se, dar ne pare rău şi zicem "acesta nu a apucat să cunoască frumuseţea vieţii", cu atât mai mult ne pare rău de cei care, deşi nu vor suferi, vor fi lipsiţi de fericirea supranaturală a intimităţii veşnice cu Lumina cea Neînserată.

Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns felul în care mistificaţi cu intenţia clară de a induce în eroare, trebuia să o spuneţi şi pe asta. Problema este că viziunea beatifică nu este mântuirea sau toată mântuirea, ci este doar desăvârşirea stării de mântuire, mântuirea sau starea de mântuire presupunând în prealabil iertarea păcatelor, încorporarea virtuţilor, sfinţirea, iar ca desăvârşire este iluminarea dumnezeiască sau viziunea beatifică. Şi tot problema este aceea că biserica romană a spus că în afara bisericii nu există mântuire, nu există iertare a păcatelor (vezi Bonifaciu VIII) prin urmare când vorbeşte despre inexistenţa mântuirii în afara bisericii nu se referă exclusiv la desăvârşirea stării de mântuire, ci la mântuire cu toate treptele ei, de la purificare sau iertare a păcatelor până la îndumnezeire sau viziune beatifică. Cu alte cuvinte fie rătăciţi neştiind scripturile, fie rătăciţi cu intenţia de a îi rătăci şi pe alţii.