Ce dar mare sunt gandurile pentru persoana umana! Potrivit firii, ele sunt vehicolul prin care omul iese din sine in intampinarea celuilalt. Comunicarea si comuniunea, altfel spus, rugaciunea, nu sunt posibile fara ganduri.
Dar pe cat de mare dar sunt, pe atat de mare povara au devenit pentru om, odata cu alipirea pacatoasa fata de cele ale lumii. Din rob supus, mintea s-a salbaticit, in asa masura, incat din stapani i-am devenit supusi.
De aceea, Parintii ne indeamna sa veghem asupra ei in toata vremea, sa o pogoram in inima, pentru a o imblanzi cu totul, cufundand-o in oceanul nemarginit al iubirii dumnezeiesti, spre a se vedea pe sine precum si este.
|