[vsovi]

În prealabil postat de veilur

Vsovi, vad ca tot spui ceva de coastele din partea stanga si marul care sta in coaste, acolo unde ai spus ca iti tii si mintea de altfel...Ma poti lamuri si pe mine ce vrei sa spui prin acestea? Ca chiar nu imi pot da seama, e prima oara cand aud de asa ceva :rolleyes:, chiar m-ai facut curios:dozingoff:

poi asha se spune ca a zis Dumnezeu unui mare monah, "Tzine mintea la iad shi nu deznadajdui!" nu-mi aduc aminte cui,
Apoi a zis parintele Cleopa ca doar unul din 10 mii de monahi ajung sa fie pentru scurta vreme rapitzi cu mintea in inima, spune despre rugaciuni shi darurile Duhului, astfel ca vorbea despre un monah care a stat 2 ore cu mintea acolo, s-a incalzit foarte tare shi a plans necontenit in smerenie, dar asta dupa o experientza de ani de rugaciunea inimii....
Parintele Paraian ne invatza ca rugaciunea ne ajuta ca prin ea sa ni se adune mintea de la multe lucruri nefolositoare care ne inconjoara, de la patimi, rugaciunea inimii, cautand un punct din adancul sufletului unde suntem in adevar, in sentimente, in traire profunda, in smerenie, shi de aculo cumva trebuie rostita rugaciunea cu glas sau in gand...
Acuma cum multe patimi shi placeri se aduna in piept ca sa te chinuie shi sa te prosteasca, pentru a avea griji mari pentru poftele trupului sa uitzi de desavarshirea cu Dumnezeu, ziceam ca in piept, acolo unde simtzi ca esti luptat, in partea stanga, nu departe de inima shi coaste fie in fatza fie in spate, trebuie sa tzii mintea, ca eu acolo am identificat iadul cel mare al meu. Adica sa stai acolo cu mintea shi sa incerci de acolo sa te rogi si sa te smereshti shi a ramane in nadejde cu Dumnezeu... deci nu esti chiar in inima ci in sufletul inconjurator dar avind in inima toate cele bune de la Dumnezeu shi purtandule shi tzinandu-le acolo shi ashteptand mereu sa fi rapit in inima ta de catre Domnul Iisus, prin smerenie, prin desavarshire....candva in departarea vremilor, dupa multa staruintza. Shi cum acolo unde itzi este mintea, in chiept in partea stanga, fiind mereu poftit shi smintit de cel rau, duhurile rautatzii sau de lume sau de poftele tale sau chiar de tine insutzi cu nelasarea de slava de sine, fiind mintzit de smerenia falsa ce face multe pacate shi tampenii, deci tzinand mintea, mereu acolo prin rugaciune, atntzia fiind indreptata shi la lucruri shi la evenimantele inconjuratoare shi nu uitandu-te neaparat cu ochii mintzii acolo, shi nu e vorba de a-tzi inchipui capul tau acolo sau chipul tau ci doar facultzatzile mintzii tzinandu-le acolo, ma gandesc, sper ca ar fi o solutzie buna ca sa te aperi de dushman (tu shi duhurile rautatzii) shi sa ajungi candva la rugaciunea curata a inimii cu Dumnezeu....

Marul, sau conserva de pateu, sau invalmashala demoniaca, sau simtzirea tulburata, sau nepasarea ce o simtzi in piept intre coaste (fatza-spate) sunt figuri de stil, ca e vorba de sufletul tau, ceva din tine ce locuieshte shi acolo shi nu prea e deacord, face altfel decat ar dori mintea ta din capul tau, decat itzi cere ascultarea....
Deci incerci sa te rogi shi sa ascultzi de ce a cerut Domnul Iisus Hristos, aducand prin rugaciune pe viitor, Isihia in tine, adica adevarul tacut dinauntru care nu vorbeshte raul shi nu judeca pe nimeni.... poate candva, dupa multa shi mare staruintza...

Deci nu potzi sa-tzi tzi mintea in iad, nici in zonele de sub centura, nici in mintea din cap, ca zona cea mai ascultatoare de pacat este pieptul shi mai ales partea dintre coaste din partea stanga... sau ar mai fi un loc, acolo unde este stomacul, ca demonul cel mare este al pantecului, dar cred ca totushi pofta care este in piept il comanda pe demonul pantecului capetenia tuturor demonilor ca el este mandria care a scos pe totzi deminii shi el tzine loc la totzi crezandu-se mai mare ca Dumnezeu deci iadul este acolo unde cred eu shi de acolo trebuie sa te rogi tzinand mintea prin rugaciune acolo... Ca daca poftele se unesc cu inima atunci ajungi sa iasa din inima ta shi sa te spurce, chiar pentru adevar, toate cuvintele rau... shi nu trebuie sa ajungi la asha ceva, ci trebuie ca mintea sa vegheze la ascultare sa nu faci niciodata asha ceva....

asha ne spune shi Sf Ap Petru sau Sf Ap Pavel, nu mai shtiu, ca Iubirea shi Slava lui Dumnezeu, shi Duhul sa nu o facem spre grija de pofte... sa ne ingrijim, sa devenim zlugi oarbe, implinitori a ceea ce ne-ar cere marea shi multa grija pentru atatea pofte... ci Chiar Domnul ne spune ca mai intai sa cautam Imparatzia Lui Dumnezeu shi Cunoashterea Lui...

Deci ar fi prin rugaciune, probabil aceasta ascultare a cuvantului tzine mintea la iad shi nu desnadajdui, shi o paza ca sa nu transformam inchinarea la Dumnezeu inspre grija de multe, adica pentru poftele trupului, sau ale mintzii care, vai de mine, cum se ingrijeshtea ea atata de frumos shi cum se sacrifica ea pentru poftele shi bunastarea trupuli, a poftelor acestuia...

Nu-i ceva inventat de mine, ci eu doar incerc sa-mi expli cumva ce ni se cere, shi sa faca practic, de la cat imi permite timpul shi viatza de zi cu zi... incercand sa mi se permanentizeze rugciunea inimii, a lui Iisus sau catre Maica Domnului, sau Catre sfanta Treime shi Biserica, bineintzeles in smerenie daca se poate shi curatzie... chiar daca nu reusheshti la inceput decat sa te sminteshti, sa te umpli de batjocura shi desfranare, sau sa-ti capetzi doar falsa shi smerita cugetare...

Apropo, ce tzi s-a parut ciudat shi inventzie, daca tot m-ai intrebat? Ca nu e chiar in inima rugaciunea? poi rugaciunea e in inima, inschimb mintea trebuie tzinuta prin rugaciune la iad, adica iadul tau...... acolo unde naluca pacatelor tale, ca o fata morgana, te cheama sa mai faci pacatele ca sa te inrobeasca shi sa gresheshti fratelui tau...... priveshte-o ca sa nu mai gresheshti fratelui tau sau daca te duce in ispita amintirea pacatelor tale nici pe aceea nu o mai privii........ adica sa-tzi vezi pacatele tale shi ale aproapeluli tau sa nu le osandeshti ci sa rabzi sa te bata cu ele pentru desavarshirea ta.... ca defapt nici nu-s pacate pacatele pe care le vezi la altul, chiar daca tzie tzi se pare ca ar fi... il iubeshti tu intr-atat pe aproapele tau ca sa doreshti mantuirea lui inaintea ta shi mai sus de tine? bineintzeles fara sa te faci rau sau pacatos pentru asta in adevar ci doar smerindu-te asha sa te vezi, fara sa pacatuieshti nici un fir de praf.... considerandu-te in toate praf shi cenushe ce shade pe bolovani..... Cum spune parintele Papacioc, smerenie cu oricechip, spre smerita smerenie in adevar.... adica Isihia... pe care doar Domnul Hristos o shtie face tacand shi totushi atatea graind....