Declaratia Athosului vs. Ch. Yannaras
Comunicat al Sfintei Comunitati a Sfantului Munte
Respingere a tezelor eronate ale dlui Christos Yannaras
despre cel intre Sfinti Parintele nostru Nicodim Aghioritul[1]
“Sfanta noastra Comunitate a luat cunostinta cu negraita intristare si strangere de inima de cele scrise impotriva Sfantului si de-Dumnezeu-Purtatorului Parintele nostru Nicodim Aghioritul de dl. profesor Christos Yannaras in cartea sa Ortodoxie si Occident in Grecia moderna, in care il prezinta pe acest mare si neratacit dascal al Bisericii drept un ratacit, prizonier al duhului occidental, responsabil de o „viguroasa alienare a evlaviei bisericesti” si de secularizarea poporului nostru ca reactie la mentalitatea juridista a Exomologhitarion-ului si Pidalion-ului sau, mentalitate care „s-a extins rapid ca o maladie contagioasa in practica pastorala a Bisericii Greciei”.
Faptul cel mai trist e acela ca impreuna cu Sfantul Nicodim el considera ratacita si Biserica noastra care l-a primit si proclamat ca sfant al ei, dupa cum se sugereaza si in aceste randuri scrise de el:
“Dar institutionalizarea alienarii n-a lipsit nici in Rasarit, cum sta marturie, intre alte simptome, si recunoasterea si consacrarea oficiala a operei Sfantului Nicodim”.
Pentru ca aceste puncte de vedere provoaca confuzie in multi care nu cunosc in profunzime teologia Sfantului Nicodim, si mai cu seama in cei neintariti in credinta, ca urmare a stricaciunii lor sufletesti, dar si pentru ca Sfantul Nicodim reprezinta mandria monahismului aghioritic si, potrivit adormitului in Domnul gheron Gavriil Dionisiatul, cel dintai „Batran [gheron, staret] si Povatuitor al nostru in viata monahala”, simtim nevoia sa ne indreptam spre dl Yannaras cu dragoste si sa-l indemnam sa-si revoce aceste opinii ale lui care intristeaza Parintii ce se nevoiesc aici din dragoste de Dumnezeu, ca si pe multi alti crestini evlaviosi (care se hranesc cu traditiile evlavioase ale Sfantului Munte) si ajung in opozitie cu constiinta Bisericii care dintotdeauna l-a cinstit pe Sfantul Nicodim ca pe un Dascal al ei neratacit si de-Dumnezeu-purtator.
Nu e posibil ca in prezentul comunicat sa respingem una cate una judecatile dlui Ch. Yannaras cu privire la Sfantul Nicodim, lucru care revine altor frati care au timpul si seriozitatea teologica necesara. Am citit deja cu multa satisfactie articolele recent scrise intru respingerea tezelor antiortodoxe ale dlui Yannaras de catre cunoscutul teolog ortodox, preotul Vasilios Voloudakis. Intentia noastra nu este sa ne judecam cu dl Yannaras, ci sa-i amintim cu iubire frateasca urmatoarele:
1. Nu e corect ca pornind de la anumite fraze sau extrase ale Sfantului sa se traga concluzii despre intreaga sa opera. Izoland fraze si extrase atat in Sfintele Scripturi, cat si in operele Sfintilor Parinti, le putem prezenta ca propovaduind un „Dumnezeu sadic si pedepsitor” si fiind „pietiste si eticiste”...
Sa ne aducem aminte, de exemplu, cateva extrase din invataturile Sfantului Cosma Etolianul, pornind de la ceea ce spune dl Yannaras ca „numai cu masura «Didahiilor» Sfantului Cosma Etolianul poate fi evidentiata diferenta hristoetheiei nicodimiene de hristotheia comuniunii Bisericii”. Recomandarile catre crestini facute atat de Sfantul Nicodim, cat si de Sfantul Cosma sa nu ia parte la glume sau jocuri, si celelalte declaratii asemanatoare trebuie intelese si interpretate in sensul in care si dumnezeiescul Ioan Hrisostom recomanda crestinilor sa nu mearga la teatre si la celelalte spectacole publice ale epocii lui, dat fiind la in teatrele epocii lui se prezentau pe scena multe privelisti imorale si anticrestine care provocau mare stricaciune sufleteasca in crestini. Cine nu stie ca pana si in vremurile din urma la serbarile laic „curate” au loc nu putine abateri morale, uneori chiar si crime?
De altfel, despre Sfantul Nicodim se poate spune ceea ce zice parintele Gheorghi Florovsky despre Sfantul Ioan Hrisostom, spunand ca „acesta era un profet al vietii crestine depline”. Ca si Sfantul Hrisostom, si Sfantul Nicodim a vrut ca crestinii sa traiasca viata in Hristos nu cu jumatati de masura, ci in integralitatea ei, si prin aceasta i-a indreptat pe crestini. De aceea e justificata pretentia de de la crestini ca acestia sa evite si manifestarile care, desi in sine sunt nepacatoase, sunt totusi insotite de abateri care impiedica viata in Hristos.
2. Pretuind intreaga opera a Sfantului nostru [Nicodim] si multele lui texte ascetice si insufletite de iubirea dumnezeiasca, zelul lui pentru rugaciunea curata, impunerea de catre el a marilor figuri patristice cum au fost Sfantul Simeon Noul Teolog si Sfantul Grigorie Palama, care in epoca lor nu erau larg cunoscuti sau acceptati, talcuirile sale facute in duh patristic la texte liturgice si agiografice, de-Dumnezeu insuflatele sale compozitii de sfinte slujbe liturgice, ca si cuvintele de lauda scrise la Parintii din Athos si la neomartiri, si, inainte de toate, editarea Filocaliei care a lasat o pecete de nesters pe drumul ulterior al Ortodoxiei, il consideram pe Sfantul Nicodim ca pe o adevarata figura patristica, cea mai mare de la Sfantul Grigorie Palama pana astazi. Daca, din ratiuni istorice, in opera sa s-au infiltrat pe neobservate si unele expresii particulare amintind de teologia occidentala, acestea nu ating nicidecum perspectiva si linia in general ortodoxa a operei lui, si ele nu trebuie privite izolat, ci in relatie cu intreaga sa opera.
Nu numai ca Sfantul Nicodim n-a contribuit la o „juridizare” si „secularizare” a plinatatii Bisericii, ci dimpotriva, el a contribuit la calauzirea ei dreapta spre evlavia autentica si patristica, drept pentru care a si fost dupa vrednicie proclamat Sfant si Dascal al ei.
Ca si toti de-Dumnezeu-purtatorii nostri Parinti, Sfantul Nicodim se afla la mijloc intre doua extreme: intre juridizarea Evangheliei si antinomism, intre ateism si permisivitatea morala, care amandoua indeparteaza pe crestin de viata in Hristos.
Faptul ca acum Sfantul Nicodim e considerat „legalist” si „juridist” pentru ca nu este anomist si antianomist, nu-l culpabilizeaza pe el, ci pe aceia care-l rastalmacesc si interpreteaza fals. Sa ne aducem aminte ca aceasta era si invatatura Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos Care n-a desfiintat legea, ci a talcuit-o corect si a implinit-o prin legea desavarsita a iubirii. Asa au invatat si Sfintii Apostoli. S-a observat corect ca dumnezeiescul Pavel a scris Epistola sa catre Galateni ca sa infrunte nu numai pe eticisti, ci si o factiune de antinomisti care, rastalmacind predica lui despre libertatea in Hristos, au ajuns la libertinaj moral. Sa ne aducem aminte de cuvantul Apostolului:
„Caci ati fost chemati la libertate, fratilor, numai sa nu faceti libertatea in prilej pentru trup, ci in iubire slujiti unii altora. Caci toata legea se plineste intr-un singur cuvant, sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti… Zic, dar, in Duhul sa umblati si sa nu savarsiti pofta trupului” (Gal 5, 13-14.16).
Zice insa si Sfantul Ioan Hrisostom:
„Dar nu este numai rascumpararea, ci impreuna cu rascumpararea e si legea, ca sa aratam vietuire vrednica de har”. (PG 55, 289).
|