vsovi, bine zici in legatura cu smerenia
vreau sa scriu pe scurt o povestioara din pateric.
un pustnic si-a crescut o nepoata - probabil de frate sau sora - de la o virsta foarte mica. cind copila a crescut mare, a fost atrasa de un tinar si a plecat cu acesta in lume. problema este ca a cazut in desfrinare si a ajuns la o casa de toleranta.
Unchiul ei s-a rugat mult timp, citiva ani, ca Dumnezeu sa-l ajute sa o gaseasca pe tinara si sa o readuca pe calea mintuiri. Dupa multe rugaciunii a visat un inger care i-a spus in ce oras sa se duca pentru a o gasi. Pustnicul a plecat si a gasit-o pe nepoata intr-o casa de toleranta. Cind a vazut-o a inceput a plinge. Tinara nu l-a recunoscut la inceput. El a platit pentru o noapte si a intrat in camera. Acolo tinara l-a recunoscut. Batrinul i-a spus: copila mea, intaorce-te impreuna cu mine si te mintuie.
Pacatul tau il iau asupra mea si ma voi ruga Domnului Dumnezeu pentru iertarea ta.
Tinara s-a intors impreuna cu batrinul in pustie.

Eu ma intreb: citi oameni pot sa-si ia asupra lor pacatelor unor apropiati? Dar sa fie si constienti ca se pot ruga pentru iertarea unor astfel de pacate?
Smerenia este cea mai mare virtute , pentru ca Fiul Si-a ascultat Tatal din smerenie.