[cristina2012]

În prealabil postat de Mirela0110

stii cum e sa asculti o noapte intreaga dintr-o camera alaturata IN CONTINUU "aoleu, aoleu, ma doaaaare, nu mai pot", doctorii tipa "impinge impinge", iarasi "aoleu, valeu, nu mai pot, ma doaaaaaaaaareeeeeee", tipete, plansete, urlete de durere, de la 3 femei diferite ????

E cumplit... nu ca urla femeia de atata durere, nu spun eu asta, ci e cumplit ca nimeni nu o ajuta... o idee de rezolvare este ca femeile care inca nu au dureri mari sau cele care deja au nascut sa le ajute pe cele care se lupta cu durerile mari... SE POATE!... si costa doar putina bunavointa.
Nascusem al 4-lea copil la Municipal. Salonul era plin, gravide in travaliu si lehuze. O fata tanara incepuse sa tipe de durere (doctorita alesese sa-i grabeasca travaliu cu oxitocina si durerile au devenit brusc insuportabile). Eu stateam in pat, fericita ca am scapat cu bine, doar ca ma cam apuca plansul de mila ei, ma rugam pentru ea... dar, de, cam fara speranta, ca stiam bine cum e sa nasti... mi-a trecut prin cap ca stiu destule ca sa o pot ajuta eu, asa ca m-am dat jos din patul meu, nu era tocmai bine cu proaspata mea epiziotomie, m-am dus langa ea. Ea era conectata la monitoare, trebuia sa stea in cea mai dureroasa pozitie de travaliu, adica pe spate, dar nu aveam ce face, asa trebuie sa stai cand ai onoarea de a fi monitorizata... i-am zis sa se uite in ochii mei si sa respire impreuna cu mine. M-a ascultat... am respirat cu ea impreuna. Ma uitam pe monitor cand contractia scade si ii spuneam sa se relaxeze in acele cateva secunde. A putut astfel sa-si controleze durerea. Intr-un sfert de ora a intrat in expulzie, au luat-o in sala de nastere, a urlat de cateva ori apoi s-a auzit bebelusul plangand. Apropos de ascultat femeile care urla de durere... nu-i incurajant, in schimb e minunat cand auzi plansul unui nou copil venit pe lume... asta e incurajant, adica e greu, dar uite ca se termina cu o mare bucurie.