[vsovivi]

''Ce te priveşte pe tine, tu vino după Mine''

Însă cu toate că este scris, credinciosul creştin necredincios se ţine doar de formă după Iisus căci el defapt curge ca ursul dus de belciug, se ţine morţiş după slabanorexicaRexis întrând în turma de oi pământeşti căpiate ce privesc exact ca şi ţapii la caprele căpiate sorbindu-le din ochi ca să preia ei toţi împreună moda porcuşurului spălat şi a câinilor de haită care-şi bagă botul prin tot locul scotocind spurcăciunile în aşteptarea vremilor calde, a căldurilor, şi privesc ei cu curiozitatea cea aleasă pe gaura din scândură bine ascunşi după lăudăroşenie, ori pe gaura de la aparatul de pozat şi filmat şi se vede pe el în faţa publicului închipuit care va veni şi nesăţios de atenţie cu emoţie maximă savurează ceea ce îl priveşte pe el... un film în care şi el joacă marele lui rol... rolul gLumii, rolul răzbunării, rolul trapezistului dezbrăcat aproape complet care execută experienţa ultimului său salt înaintea femeilor frivole şi a tribunii principale plină de greii 'viteji' ai mitei şi vicleniei, execută ca o primadonă nevinovată însă o victimă a tuturor, saltul mortal... saltul în a-bere.



E ca buza ademenitoare a dinţilor albi, de la praf de cretă ca să se scape de greu şi să aibe profit frumos. Odată ce îi va afla numărul de telefon şi adresa de acasă sau de la serviciu e pregătit ca s-o hăituiască pe biata anorexică, pe slaba cea mai mişto. Asta e slava deşartă, experienţele dezastrului sufletesc pentru ca să aibă lacrimi să se plângă pe sine, să sufere deşi singur se bagă în capcanele deznădejdii, în catastrofa dezmăţului, în dezinformarea lucrurilor ce se văd şi se ştiu.

Adice omul doreşte să fie ispitit cu viclenii colaterale în timp ce se face că plouă...
Nici el nu ştie cât de viclean este şi mincinos şi uituc... e mic şi se vrea mare cât mai simplu, prin umflare în proprii muşchi, în propriile perne, în pene, că de aia bea atât de multă bere.