Citat:
În prealabil postat de Dobra Daniela
Buna seara tuturor! Nu stiu cum sa pun in cuvinte ce traiesc acum si nici cum sa cer ajutor. Ma straduiesc din rasputeri sa devin buna, simpla, umila, dinamica, fericita si sanatoasa cum eram candva. Viata mea a devenit in ultima perioada o lupta continua, o incrancenare si nu stiu cum sa ma relaxez si nici unde gresesc. Mi-am pierdut serviciul de cateva luni, am luat in greutate, casnicia mea merge destul de greu, am dureri mari de cap, ameteli si tinitus, deci nici sanatatea nu e cum ar trebui. de spovedit ma spovedesc, am duhovnic, posturi tin, de iubit iubesc, doresc sa fac voia lui Dumnezeu. e ca un cerc vicios din care nu mai stiu cum sa ies. Daca ati trecut prin asta si ati reusit sa va reveniti, poate imi spuneti si mie cum, ca ma tem ca am sa cad in deznadejde. multum.
|
Pe mine rugaciunile si credinta in Dumnezeu m-au ajutat sa nu-mi pierd mintile.
De deznadajduit nu pot sa spun ca n-am deznadajduit ca as minti. Si acum am perioade in care cad dupa care ma ridic din nou cu ajutorul lui Dumnezeu.
Ceea ce ma face sa cad la mine sunt gandurile, aducerile aminte, pacatele pe care le-am facut desi le-am spovedit si m-am lepadat de ele insa tot imi bantuie mintea.
Asta pentru ca eu nu m-am iertat pentru ceea ce am facut si sunt convinsa ca tot ceea ce-am patit a fost din cauza pacatelor mele.
Fiecare trebuie sa ne ducem crucea pe care-o avem! JUdecata lui Dumnezeu e alta! Noi nu stim decat sa spunem "Da-mi Doamne acum, ca acum vreau!"
Nu se poate asa! Ai avut o perioada, niste ani in care-ai dus-o bine! Ei acum ai o perioada in care o duci greu s-ar putea sa o duci si mai greu. Ce vrei sa faci? Sa fugi de cruce? Stai si rabda si nu deznadajdui! Toate trec cu ajutorul Lui! Sa nu ai nici o teama!