Citat:
În prealabil postat de Viceroy
Totusi nu gasesc nicaeri ca sclavia ar fi un pacat.
|
După cum ați sesizat de fapt, nici nu este. Mulți dintre drepții lumii vechi, ca și dintre sfinții de după Isus, au fost stăpâni de sclavi. Pe de altă parte, modul concret, adeseori samavolnic, în care stăpânii își tratau sclavii lor era păcat. Nu e mai puțin adevărat că, așa cum menționa și dna/dra Adriana Simona, vedem adesea chiar în jurul nostru sclavie modernă: sclavia financiară. Uneori aceasta este o sclavie aurită: de câte ori am văzut cunoscuți de-ai noștri lucrând până la epuizare (ba chiar până la moarte prin epuizare) în tot felul de multinaționale ? Ei oferă aparența bogăției: dimineața coboară din apartamentul băncii în VW-ul firmei. Ajung seara rupți de oboseală și adorm în fața televizorului cu sendvișul făcut la microunde mâncat pe jumătate. O țin așa de luni până vineri, dacă nu cumva, peste week-end, nu au un "team building" de nerefuzat. De multe ori, nimic nu e al lor, nici măcar patul în care dorm: nici pentru acela nu au isprăvit ratele. Sunt într-o situație fără ieșire, fiindcă, dacă își pierd postul la stăpânii lor, dacă într-o zi nu mai vor să îl servească, totul dispare ca un castel de cărți de joc: întâi mașina, pe urmă casa și numai pe bunurile strict personale nu li se poate pune sechestru. Dacă, deși totul li s-a scos la vânzare, încă nu a fost acoperită datoria, orice ban și orice bun pe care îl vor apropria vreodată va merge spre adevărații lor stăpâni: băncile. Deși ei au plătit, uneori decenii, creditele luate, banca le explică faptul că au acoperit doar 20 % din creditele vechi (în timp ce au refinanțat credite noi), fiindcă mai întâi ratele merg spre acoperirea dobânzii și doar în ultimii ani merg spre principal, adică spre acoperit datoria însăși.
Prin comparație cu preceptele Vechiului Testament, situația sclavilor financiari de azi, teoretic cetățeni liberi ai unei republici teoretice, e mult mai tristă. Potrivit Legii Vechi, la fiecare al șaptelea an sclavilor li se cuvenea un an de relache. E o chestie de negândit pentru neo-sclavii noștri. Cu o periodicitate mai mare (25 de ani, mi se pare, a se verifica) era un an jubiliar, în care erau eliberați TOȚI sclavii, în ideea că au lucrat destul pentru stăpânii lor. De multe ori, creditele de azi se dau pe perioade mai lungi, în care trebuie să lucrezi pentru ele. Stăpânii erau obligați să asigure necesitățile de bază pentru sclavii lor: trebuiau să le dea mâncare, un acoperiș, căldură, lucruri pe care rareori stăpânii de azi se angajează să le facă.