Gandurile vin mereu la moara mintii, aducind cu ele pe apa involburata sau mai limpede a sufletului: imagini, emotii, impulsuri, cuvinte - legate toate in manunchiuri de energie...
Cum pot distinge singur, cata vreme nu am darul deosebirii gandurilor, graul de neghina?
Nu pot distinge, iar de asteptat nu am deseori vreme sa astept (pana la intalnirea cu duhovnicul) ci sunt silit sa iau o hotarare. Ce cultiv, ce las in moara mintii si ce opresc (atat cat e posibil sa ma opun)?
Deocamdata cunosc/practic un singur procedeu: "Doamne, iata ce imi trece prin minte! Iisuse Hristoase, miluieste-ma!" Asa inteleg, de-o vreme, cuvantul Domnului "Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu!"
In satul meu natal oamenii pun inaintea oricarei fapte cuvantul "Doamne!". Nu stiu daca ei gasesc mereu Imparatia, dar imi e clar ca o cauta la tot pasul, fapta, cuvantul. Imi doresc sa deprind acest mod de a trai si, daca imi ingaduiti, va doresc si voua acelasi lucru, intru buna petrecere spre slava lui Dumnezeu, laudat fie in veci! AMIN+