[George.m]

Robia nu e fireasca, ci a patruns in lume prin pacat. In Cartea Facerea citim ca Ham, din cauza faptului ca a pacatuit razand de Noe, vazandu-l gol, atrage blestemul asupra fiului sau, Canaan:

Trezindu-se Noe din ameteala de vin si afland ce i-a facut feciorul sau mai tanar, a zis: Blestemat sa fie Canaan! Robul robilor sa fie la fratii sai!
Apoi a zis: Binecuvantat sa fie Domnul Dumnezeul lui Sem; iar Canaan sa-i fie rob!
Sa inmulteasca Dumnezeu pe Iafet si sa se salasluiasca in corturile lui Sem, iar Canaan sa-i fie sluga! (Facere 9, 24-27).

Comentand acest episod, Sfantul Ioan Gura de Aur ne indeamna, in Omilia XIX la Facere, sa meditam la cat de mult rau a pricinuit pacatul: "Iata, intrand pacatul intr-un frate, care a avut aceeasi mama, care a iesit din acelasi pantece ca si ceilalti doi, pacatul l-a facut rob, i-a luat libertatea si l-a supus celorlalti. Pacatul a pus inceput robiei.

Inainte nu se abatuse asupra lumii nenorocirea aceasta; oamenii nu se molesisera intr-atat, incat sa aiba nevoie sa fie slujiti de altii; fiecare se slujea singur; toti oamenii erau de aceeasi cinste si nu era deosebire intre ei. Dar cand a intrat pacatul, s-a pierdut libertatea, s-a stricat vrednicia fireasca a omului si a venit pe lume robia, ca sa fie robia oamenilor un vesnic dascal si o necontenita invatatura, sa-i invete sa fuga de robia pacatului si sa se intoarca la libertatea daruita de virtute.

Si robul si stapanul pot, daca vor, avea de aici mare folos; robul sa se gandeasca ca a ajuns rob, pentru ca Ham a alunecat spre o atat de mare nerusinare; stapanul sa se gandeasca iarasi ca robia n-a venit pe lume pentru alta pricina decat pentru aceea ca Ham a avut vointa rea, si ca vointa aceasta l-a facut sa piarda cinstea ce-o acea impreuna cu fratii sai."