[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de nutucutu

Daca nu ma indeamna la pacat, voi asculta de superiorul ierarhic

Sigur că, pe scurt, aşa este. Dar asta ne dă prilejul unei scurte reflecţii despre ascultare.

Chiar şi în împrejurarea (extrem de improbabilă, ca să nu spun incredibilă) în care superiorul ierarhic, care pentru noi, laicii, este preotul paroh, ne îndeamnă la păcat, trebuie să nu îl ascultăm în acea privinţă specifică, nu să nu îl mai ascultăm în general.

De exemplu, dacă preotul meu ar spune: "divorţează de femeia ta şi plantează zece trandafiri în Herăstrău !", eu aş înţelege de aici că Dumnezeu îmi porunceşte să plantez zece trandafiri în Herăstrău.

Pe de altă parte, pentru noi, laicii, ascultarea nu are întinderea pe care o are pentru un călugăr care a depus în mod nesilit votul ascultării. Şi nici chiar întinderea (cu puţin mai mică) pe care o are pentru un preot diecezan, care, înainte de a-i pune episcopul mânile pe cap, la întrebarea arhiereului: "Îmi făgăduieşti ascultare şi respect mie şi urmaşilor mei ?" a răspuns: "Făgăduiesc !".

De exemplu, dacă sunt laic şi preotul meu paroh mi-ar spune să dau examen la facultatea de astronomie ca să devin astronom, nu aş fi legat de asemenea poruncă, ce excede domeniul credinţei şi moralei. Pe câtă vreme, dacă aş fi iezuit să zicem, ar trebui să fac cât mai grabnic acest lucru şi cu cât mai multă seriozitate.