[Mihailc]

Vindecarea de suferința psihică pleacă de la conștientizarea cauzelor ei, acestea fiind de cele mai multe ori localizabile în propriul ego. Când suferim, degeaba ne așteptăm la miracole dacă înainte de asta nu-i învățăm lecția până la capăt, nu ne lăsăm modelați de durere ca niște sculpturi în căutarea propriului chip.
Nu Iisus e responsabil pentru incapacitatea de a ne organiza viața sau eșecul împlinirii dorințelor noastre nesăbuite. Domnul nu este marele depanator al avariilor sinucigașe pe care și le fac necontenit oamenii.
Primul semn că ai ceva de învățat ceva dintr-o stare de suferință severă, este convingerea fermă că n-o meritai și că ți-a fost provocată, invariabil, de altcineva. Sau mai rău, că te pedepsește Dumnezeu pentru cine știe ce.
Dați la o parte tot ce e egocentric dintr-o durere sufletească și abia atunci o să aveți revelația sensului ei.