[Pestisorul de Aur]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Subiect foarte bun şi de extremă importanţă. Conceptul de Dumnezeu personal (mai precis: relaţie personală cu Dumnezeu) este înţeles mai bine în contrast cu acela de "Dumnezeu al filozofilor".
Noi credem într-un Dumnezeu care ne-a chemat la existenţă şi care este mereu aproape de noi. Ne inspiră, ne ajută, ne mustră, ne cere (puţin) şi ne oferă (mult). Nu stă departe de noi, în celeste palate reci, ci se poartă cu noi ca şi când am fi singura Lui grijă. Cum se poate El împărţi la miliarde de oameni, şi totuşi să Se consacre nouă cu totul ? E asemenea situaţiei în care am auzi o lovitură de tun. Deşi toţi o pot auzi, noi o auzim pe deplin, ca şi când am fi singurii care o auzim.

Despre acest lucru am scris un articol pe blogul meu religios, aici: http://regnabit.wordpress.com/2010/0...ea-convertire/

pe mine ma atrage acest concept in special protestant.. sa iti marturisesti pacatele sa il inviti pe Hristos in viata ta si sa il accepti ca Mantuitor personal.Asta presupune o relatie extrem de apropriata si intima cu Iisus Hristos.Mi-ar placea ca si protestantii si neoprotestantii de pe forum sa ne vorbeasca de acest concept.