Citat:
|
bottom line, eu una nu sunt genul sa ma indoiesc de ceva care este aprobat de cei in masura sa judece asta. adica nu ma consider eu cea in masura sa ii invat pe cei care conduc biserica noastra.
|
ai pus punctul pe
i! cu alte cuvinte: "CREDE SI NU CERCETA", nu?
tu singura ai spus-o, deci tu esti o dovada clara (ca si alti crestini) ca Biserica oficiala isi manipuleaza crestinii dupa cum vor... si ce e cu adevarat dureros este ca acestia ii vad pe clerici niste ca pe niste dictatori... "noi avem mereu dreptate, noi nu gresim niciodata".
intr-o carte editata de Biserica oficiala am gasit urmatoarele randuri:
ascultarea merge pana la un punct, adica pana la calcarea poruncilor lui Dumnezeu, dupa cum zice Sf Vasile cel Mare, fiindca si dobitoacele noastre ni se supun noua fara cartire, dar si fara ratiune; insa omului i s-a dat minte pentru a se supune la cele ce i se cuvin spre mantuire si nu la cele faradelege." poate tagadui cineva?
1. Exista pentru un ortodox putinta sa se impotriveasca unei hotarari a sinodului?
2. Exista pentru laici putinta de a fi la un moment dat in mai mare masura detinatori ai adevarului decat ierarhia eclesiastica?
asadar, cine vrea sa afle adevarul, sa citeasca in continuare si, nu numai atat, ci sa si GANDEASCA.
"intr-un caz ca si in celalalt, raspunsul este: DA. si iata si motivele:
La chestiunea I. Așezarea Bisericii creștine nu se sprijină pe un corp de prescripțiuni normative arbitrare și contractuale, cum e uneori cazul legilor juridice. Ca atare, orice dispoziție de caracter eclesiastic nu își are izvorul nici în util, nici în bine, ci în adevăr. Trăsătura caracteristică și esențială a așezării Bisericii noastre este prin urmare Adevărul. De unde urmează că nu urmăm o indicație a Bisericii pentru că e a Bisericii, ci pentru că ea exprimă adevărul. (Orice credință sau afirmație de altă natură este catolică). Evident, nu e vorba aci de beteagul adevăr științific, la dispoziția rațiunii omenești (asta ar fi protestantism de cea mai joasă speță), ci de adevărul religios, depozitat oarecum astăzi în dogme, canoane și predanie. [...]
Afirmațiile unui sobor arhieresc nu pot purta pentru norod semnul adevărului, decât atunci când
unește în aceeași mărturisire pe toți episcopii drept-credincioși, din toată lumea și din toate vremurile. [...]
Are drept un credincios, deci, să se împotrivească unei hotărâri a Sinodului? Desigur că DA, de îndată ce hotărârea unui sobor ortodox nu este un act de autoritate, ci mărturisire a adevărului, și de îndată ce oricare creștin are măsura adevărului în dogme, canoane și predanie. [...]
La chestiunea II. Din moment ce adevărul pravoslavnic este obiectiv, de îndată ce există un precis cadru indicatoriu pentru orice nouă situație bisericească – cadru format de dogme, canoane și predanie – trebuie să admitem că mai degrabă e deținător al adevărului un laic care respectă acest cadru, decât un episcop sau o adunare de arhierei care nu îl respectă.
Istoria e de altfel aci, pentru a ne confirma. Și încă într-un caz care ne e cu deosebire aproape.
Când românii din Ardeal au făcut la sfârșitul veacului al XVIII-lea unirea cu Roma, au acceptat această unire 83 la sută din preoți, dar numai 12 la sută din turma credincioșilor. Și atunci, întreb pe prea cinstiții apărători ai ierarhiei ecleziastice, - cine au fost în acele împrejurări tragice păstrătorii dreptei credințe? Preoții care împreună cu mitropolitul lor au trecut în proporție de 83 la sută sub stăpânirea Romei, trădând, pentru interese lumești, dreapta credință strămoșească, - sau poporenii dintre care 88 la sută au rămas credincioși legii și au trecut în țara românească pentru a-și aduce de acolo Vlădică nou, pentru legea cea veche?"
pentru a citi tot articolul:
http://orthodoxos.net/?p=17#more-17