[Mosh-Neagu]

@Scotland The Brave, "strigatul pe care-l inaltam nu-i decat un semn zgomotos al nepasarii."
Te-ai dezlantuit "frumos" si ti-ai spus "of"-ul, dar fiecare dintre noi este o victima, fiindca fiecare facem greseala de a privi mai inainte catre ceilalti si mai apoi in interiorul nostru.
As zice ca este adevarat tot ce spui tu, dar... "Ce este Adevarul", dragul meu? Vrajmasul ESTE stapanitorul acestei lumi, iar noi ne petrecem veacul aici. De cum deschizi ochii, esti "croit" sa-i slujesti vrajmasului si, daca nu s-ar milostivi Dumnezeu sa ne mai puna cate o piedica, am crede ca le putem face pe toate fara ajutorul Lui. Totul in jur este o provocare si iti trebuie neaparat un "ceva" special, pentru a vedea lucrurile intr-o alta lumina fata de cum par la prima vedere. Pana si rugaciunea de baza a crestinului, o intelegem eronat si dupa bunul plac. Nu e de-ajuns ca trecem peste "Faca-se voia Ta!" ca si cum nu ne priveste si pe noi, nu e de-ajuns ca noi NU iertam niciodata gresitilor nostri si suntem gata sa ne luam la hartza in orice clipa, dar mai ales ii tot cerem sa ne fereasca de ispite, desi NUMAI prin ispite, ne putem rupe de vrajmas...
Acceptarea Crucii, are multe nuante si nici un caz nu se potriveste cu altul. Cand te lupti cu vehementa spunand: "Da' ce, eu sunt mai prost?", i-am facut deja jocul vrajmasului si de fapt nu realizam ca mult mai mult avem de castigat daca lasam de la noi. Daca insa povara Crucii ni se pare coplesitoare si parca ne lasa puterile la jumatatea drumului catre dealul Golgotei, trebuie sa ne straduim pana la cea mai de pe urma suflare. Resemnarea nu-i bineplacuta la Dumnezeu, iar daca femeia cananeianca a primit binecuvantare datorita insistentei ei, tot asa oricare dintre noi, putem primi ajutor si puteri inzecite pentru sustinerea Crucii pe umerii nostri.
Revenind la subiect, cred ca mai buna alinare decat rugaciunea, nimeni pe lumea aceasta nu ne-o poate da.