E corect ce spui Moshule.Nu ne-a trimis Hristos degeaba pe fiecare-n camaruta Lui pentru a ne ruga Tatalui eliberati de ipocrizia des intalnita in colectivitate: ,,fiindca fiecare facem greseala de a privi mai inainte catre ceilalti si mai apoi in interiorul nostru."(am citat din texul tau). Probabil stia ca starea de gratie din Faptele Apostolilor 2:42-47 nu va dura prea mult in acel mod.Doar este lumea celui amintit de tine, care,spre diferenta de noi,este convins si de existenta Iadului si de cele scrise in Scripturi.Daca Hristos s-a dus in Cer sa ne pregateasca lacasuri,ei bine celalalt ne pregateste si el ceva.Intentioneza sa ne ia cu el pentru o eternitate,in iadul numit absenta lui Dumnezeu.Un avantaj il reprezinta resemnarea si mediocritatea prezentului,eu vorbesc din perspectiva mea,nu ma inscriu in ,,sfintii" carora li-se adresau Apostolii.Daca intalniti undeva in Scripturi faptul ca Hristos sau Apostolii au spus sa ne multumim cu putin,sau cu ce este comod,sau cu compromisul fiecaruia,eu imi pun cenusa-n cap pt ca ne facem singuri viata amara.Dar ei ne-au indemnat sa mergem spre desavirsire,nu spre altceva.Noi ne cantonam in mai putin din motive pe care,in general,prefer sa le rezum la propria mea persoana.Mai mult decat atat ni-se cere sa dam dovada de curaj in fata Satanei cu armata lui de ingeri cazuti,lumii,firii noastre pacatoase,perspectivelor mai putin placute,intrucat nu suntem singuri in lupta asta(privirea spre Cruce si spre Cer).Lasii merg in Iad(Apocalipsa 21:8).Nu prea arata a cale de mijloc.

Dar sa revin rapid la partea dedicata rugaciunii,pentru ca acolo cred ca ai atins un punct nevralgic in lumea actuala.Exista o cale de a-ti verifica rugaciunea: ,,Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu."(Matei 5:8).Nu insist pe sintagma ,,vor vedea pe Dumnezeu"(desi ar merita fie si din perspectiva Vechiului Testament cu privire la accesul in Sfinta Sfintelor)si m-as concentra pe expresia ,,curati cu inima".Din ce am verificat,tremenul grecesc folosit este ,,katharos" cu forma de plural katharoi.Depinde ce sens in dai in acel context,in general o sintagma se poate defini in functie de contextul dat.Sintagma acesta ar merge asociata cu vreo patru alte cuvinte,cu diferite sensuri in diferite contexte,insa toate asocierile descriu in esenta ceva ce este pur si fara urma a raului.Si atunci se pune problema care ar fi traducerea,intelesul,pentru expresia ,,ferice de ce katharoi in inima".Cea mai apropiata traducere duce la ideea de autoexaminare: ,,ferice de aceia ale caror minti sunt pure,sincere,deschise." O conditie a fericirii (vederea lui Dumnezeu) care presupune cel mai mare efort:examinarea cu onestitate a propriilor motivatii,motivatia curata fiind lucrurul cel mai rar din lume.Ca si raspuns divin,binecuvantarea este indreptata spre omul pe care inima sincera si curata,in credinta, il determina sa faca totul ca pentru Dumnezeu si implicit spre gloria Lui.Care glorie,biblic vorbind,din nefericire pentru micul las din fiecare dintre noi,nu cunoaste cale de mijloc dar sper si eu ca broasca testoasa ca Mantuitorului ii va fi mila pana si de aceasta ticalosie lasa a noastra.Si inchei cu fraza ta magistrala,ca sa finalizez ideea:

,,Pana si rugaciunea de baza a crestinului, o intelegem eronat si dupa bunul plac. Nu e de-ajuns ca trecem peste "Faca-se voia Ta!" ca si cum nu ne priveste si pe noi, nu e de-ajuns ca noi nu iertam niciodata gresitilor nostri si suntem gata sa ne luam la hartza in orice clipa, dar mai ales ii tot cerem sa ne fereasca de ispite, desi numa prin ispite, ne putem rupe de vrajmas..."

Dumnezeu sa-ti ajute mai omule,copil al lui Dumnezeu,pentru bunatatea de care dai mereu dovada in ceea ce scrii,ma numar printre cei care te citesc cu bucurie.