Citat:
Īn prealabil postat de ioanna
La mine la bloc s-au adunat intotdeauna bani cand o persoana a decedat, bani din care se cumpara o coroana de flori in numele Asociatiei de locatari, iar restul se dau familiei indoliate. Indiferent cate generatii de administratori s-au succedat sau cati vecini s-au schimbat, practica ramane acceasi in cazul decesului unei persoane care a locuit impreuna cu noi,in acelasi bloc. La fel, la locul de munca al multora, se obisnuieste sa se adune un mic ajutor pentru familia colegului decedat sau daca e o companie mai mare ii organizeaza ei inmormantarea. Sunt gesturi omenesti pe care le faci fara a fi nevoie ca o terta persoana sa ti le spuna la modul „oficial”. Comunicatul acesta dat de preot vine ca un semn al vietii umane in declin spiritual si deficit de omenie. E ca anuntul acela care se pune la unele manastiri: tinuta decenta, fara decolteu, umeri goi etc. Este firesc sa nu intri intr-o manastire intr-o tinuta indecenta, la fel cum e firesc sa fii aproape de familia indoliata si sa-ti oferi sprijinul material si sufletesc, dupa posibilitati.
|
Cu totul de acord, draga Ioanna.
Comunicatul acela e mai rece ca spinarea unui sarpe mort. E o rostire de tabla.
Imi amineste o vorba a Cuviosului Paisie Aghioritul, spunea cam asa: "Noi cei de azi practicam un crestinism cu sarma ghimpata." Iar eu am sentimentul ca mai lipseste cizma soldateasca, pusca la tampla si desigur trambitatul triumfal al victoriei de propaganda (socialista, fascista, kgbista). Ne bantuie trecutul comunist, oare?...
Incepe sa fie tot mai strident, tot mai suparator, gestul de impunere in numele ordinii, o ordine cu orice pret, cu putina ingaduinta fata de sentimente, de durere. impresia tot mai apasatoare a ideologiei. Incepe sa supere "ismul"... Unde vom ajunge, Doamne?...
P.S. Spunea cineva aici ca traditia nu tine de foame.
Oh, nu, sa nu fie! In Biserica noastra romaneasca, traditionala, Traditia a tinut si de foame si de sete. Ne-a tinut si ne tine in viata, cu adevarat. Adica in Viata. AMIN+