Pai, daca inima nu ne sopteste singura raspunsul (si asta se intampla frecvent, in starea de impietrire si cadere pe care o traim multi dintre noi, eu cu siguranta adeseori), atunci avem la dispozitie zeci sau sute (sau mii! sau chiar mai mult!!!) de carti de prima mana, de studii, de articole, de postari pe internet etc. Avem si slujbele din Biserica, avem si preot duhovnic.
Avem de toate.
Putina bunavointa de ar fi in noi, putin ragaz, o clipa de oprire din iuresul nebunesc al vietii de impresii, excitatii, suturi si frustrari in care ne lasam prinsi...
Cand mintea se linisteste putin, cand inima incepe sa bata mai cald, mai rar, atunci unele intrebari cad singure, precum frunzele moarte. Si ne miram cum de ne-am putut framanta, atat amar de vreme, cu lucruri care acum, in clipa de fulguranta pace sufleteasca, ni se par aburi ai inchipuirii ratacite.
Putin ragaz, o clipa de tras pe dreapta, ma rog Domnului sa ne daruiasca tuturor... O intelegere calma, izvorata din liniste si din har! AMIN+