[Mihailc]

Tradiția ortodoxă are legătură cu tot ce ține de iubire și manifestarea ei. Coroanele de flori, buchetele și celelalte, sunt expresii ale iubirii și prețuirii pentru cel plecat în ”cea lume”, dincolo de aspectul convențional ce determină adeseori aceste gesturi. Din acest punct de vedere, parohia respectivă practică abuzul, fiindcă interzice niște gesturi firești pe care oamenii le fac sub presiuni emoționale copleșitoare. Birocratizarea morții nu poate diminua dramatismul ei, dar poate contribui, în timp și sub efectul mecanicii repetiției, la dezumanizarea noastră.
Nici virajul spre pragmatic nu prea convinge. Dacă parohienii cu pricina erau așa de grijulii cu acoperirea cheltuielilor de înmormântare, inventau un sistem de ajutor reciproc între membrii comunității și nu pasau responsabilitatea ”diverșilor”.
Dar, formal, consiliul parohial are dreptul să hotărască în ce cadre se va mișca comunitatea, dacă aceste limitări nu sunt în contradicție cu dinamica eclezială ortodoxă. O discuție asupra felului cum sunt administrate comunitățile parohiale ar deschide o adevărată ”cutie a pandorei” a relelor ce parazitează Biserica și ne intoxică credința. Dar e altă discuție deja...