Au fost situații în care m-am încăpățânat să o conving pe Claudia că e bine să procedăm așa cum zic eu. Și, luat de valul mâniei, am spus lucruri pe care nu le credeam; dacă aș fi avut mintea mai limpede mi-aș fi dat seama că o rănesc. Deci nu îți scriu ca unul care a făcut numai greșeli mici față de nevastă, și în rest a încercat să lase de la el. Ci îți scriu ca unul care a regretat aproape de fiecare dată când a încercat să își impună punctul de vedere. Nu întotdeauna: mi se pare că soția mea e uneori irascibilă (mai ales când e foarte obosită), și îi spun: „Claudia, dacă ai spune despre neînțelegerea noastră tuturor prietenelor tale, sunt convins că nici una nu îți va da dreptate.“ Poate că nu sunt destul de înțelegător față de ea, dar când nu îmi dau seama că aș fi greșit cu ceva, nu îmi regret greșeala.
Încearcă să îți dai seama că direcția în care te modelează filmele, ziarele sau revistele care te învață să fii cât mai puternică, să domini, să te impui în fața bărbatului, nu au nimic în comun cu dragostea adevărată. Ele te duc într-o surpătură. Atunci când vei fi măritată vei avea ocazia să îți dai seama foarte des de importanța renunțării la voia ta pentru a păstra dragostea. Vei avea de ales: ori cedezi tu, ori îți crește iubirea de sine și ți se împuținează dragostea.
(Din "Cartea Nuntii -Danion Vasile" - cartea o puteti descarca de aici daca vreti sa cititi tot
http://www.danionvasile.ro/carti.php -include si alte carti scrise de dansul )
Imi cer scuze ca am postat asa de mult, insa eu cred ca se explica foarte bine cum sta treaba cu "Barbatul,capul femeii" , mult mai bine decat as fi putut explica eu. Sper sa fie de folos.