[TINERI PENTRU ROMANIA]

INSCRIPŢIE PE PIATRA DE HOTAR
de Geo Dumitrescu

Slav aş fi fost, de nu eram latin,
latin aş fi, de n-aş fi fost şi dac -
dar a ieşit aşa : să fiu român,
şi eu cu soarta asta mă împac !

Mi-au dat şi alţii sânge şi cuvinte -
nisipuri galbene trecură-n zbor,
purtate-n vântul Asiei, fierbinte,
să-ngraşe primitorul meu ogor.

Şi din Apus, din Miazăzi, veniră
umane pulberi, umbre şi lumini,
cu bine şi cu rău mă vremuiră -
pe toate le-am sorbit în rădăcini.

Şi nu-i nimic străin - a' mele-s toate,
dator nu sunt : plătit-am cu prisos ! -
că tot plătind uitucilor la rate,
cuţitul mi-ajunsese pân' la os !

Dar am rămas aşa cum scrie-n carte -
priviţi-mă, şi-o să vedeţi uşor
că nu-s asemeni nimănui în parte,
deşi,-ntr-un fel, vă semăn tuturor.

Sunt bucuros de oaspeţi şi prieteni ;
deschisă-i poarta, inima şi ea ;
binevenit vei fi sub mândre cetini,
în munţii mei, la caldă marea mea.

Îmi dai un sfat ? Te-ascult cu luare-aminte.
O mână de-ajutor îmi dai ? Mulţam !
Dar nu cumva să-ţi bâiguie prin minte
că asta-i ţara cailor de ham !

Poftiţi, deci, staţi la masă, staţi la soare ! -
un loc prielnic vă păstrez, amici;
v-aştept cu mintea plină, gându-n floare
(că nu-i de lipsă fosforul pe-aici !...)

Întind spre toată zarea poduri bune :
primesc şi dau întregului Pământ;
nu-i gând viclean în mine să răsune,
dar nici stăpân nu caut: eu îmi sunt!

Învăţ, cântând sau nu, şi limbi străine,
mi-or folosi - în mintea mea socot -
dar mă gândesc de-asemeni că e bine
să mă pricep întâi şi-ntâi să-not !...

Şi, iată, sunt aşa cum scrie-n carte -
priviţi-mă, şi-o să vedeţi uşor
că nu-s asemeni nimănui, în parte,
deşi,-ntr-un fel, vă semăn tuturor.

Că slav eram, de n-aş fi fost latin,
latin aş fi, de nu mi-ar zice dac -
dar a ieşit aşa : să fiu român -
şi vreau cu toată lumea să mă-mpac !