8.Să nu furi...
Adică în timp ce auzi, în timp ce asculți, în timp ce iei aminte, să nu furi... pentru ceartă; ce artă? Artă marțială și joială... să nu furi în timp ce merge Cuvântul de la ureche la inimă, autobârfindu-te pe tine de bine și pe alții de rău cu ochii, plin de dispreț... în ascuns, acolo de unde privești din ascuns de parcă ai fii la lumină și în lumină.
Își fură omul fățarnic scaune și sarcini ca să le dea coonștiinței atotștiutoare, conștințuca ochiului său rupt care vede ca altcineva toate cu foarte mare responsabilitate ca un rege mare vânător ce se laudă cu faptele sale de vitejie... a vânat niște pui de muscă și niște drosofile melanogangster cam anemice și slabanorexice și s-a medaliat... și pasiunea asta pătimașe acuma o face înaintea gLumii ca să dea și lecții... de supraviețuire în terren viran, teren virtuman, în SiFi... listând toate la claviatură, la difulimbuzor.
E foarte greu să nu te mituiești cu niște vânat proaspăt și foarte plăcut căci furtul îți pare un dar firesc ce ți se cuvine numai ție.
''Să stăm bine și cu frică și cu luare aminte...'' e foarte importantă continuarea pentru a nu cădea în mândrie, că doar cine ne-a trimis pe noi ca să vorbim, să ispitim pe Eva și să pitim pe Adam în bosschaieți?
Încercați-vă și vă cercetați ca să știți dacă sunteți în Credință, dar nu ca fățarnicii sau ca nerușinații.