Nu stiu cat de mult conteaza modul in care gasim definita ironia (in DEX spre exemplu), cat substratul duhovnicesc pe care se intemeieaza, starea (sau duhul) care o face manifestata. La fel de importanta este starea celui care este subiectul ironiei. De ea depinde modul in care acesta o primeste si ecoul pe care ironia il va avea in sufletul sau.
Mi-e greu sa cred ca doi oameni se pot simti mai apropiati ironizandu-se. Din contra, oricat de nevinovata sau de bine intentionata ar fi, ironia creeaza o ruptura intre persoane. Sunt rare persoanele care fiind ironizate de catre cineva sa spuna despre acesta: "Iata, cat de mult ma iubeste!"
De aceea, sunt de parere ca specific ironiei este a darama, si arareori, a zidi.
|