Expresiile "relație personală cu Domnul Isus" sau "legămâmt cu Mântuitorul Personal" sau "l-am primit pe Mântuitorul meu personal în viața mea" sunt niște stereotipii și tradiții verbale extra-biblice întâlnite în special la cele trei culte sectare care se autodenumesc evanghelice (baptisti, penticostali si crestini dupa evanghelie).
O astfel de expresie presupune mai multe realități. În momentul în care un "mântuit" baptist de pildă, proaspăt botezat și provenit dintre ortodocși folosesțe o expresie de mai sus, acesta se detașează de Biserica în care a fost botezat de copil și îi neagă valabilitatea, pentru că în aceea vreme el era un necunoscător al "adevărului".
Binențeles "adevărul" depinde de dogma fiecărei secte. Și la fiecare sectă neoprotestantă "relația personală cu Domnul Isus" vine prin asimilarea doctrinei acelei secte. Bunăoară se știe că sectanții baptiștii absolutizează doctrina botezului adulților și doctrina a ceea ce numesc ei după Ioan cap.3, a "nașterii din nou". Penticostalii în schimb absolutizează doctrina "botezului cu Duh sfânt" după Fapte cap.2 și teoria "Răpirii Bisericii".
Iar doctrinele sectelor protestante și neoprotestante se bat cap în cap.
Iată așadar cât de "personală" este relația cu Hristos la ei. Iar dezbinarea nu face nicicum parte din roadele Duhului.
Dacă toți au o relație personală cu Hristos de ce nu au o credință comună?
Biblia spune:
Evrei 13.8-9 "Iisus Hristos, ieri și azi și în veci, este același. 9.Nu vă lăsați furați de învățăturile străine cele de multe feluri"
__________________
Singurul scop al vieții e mântuirea sufletului, pregătirea lui pentru a intra în Rai (sf. Calinic)
|