Citat:
În prealabil postat de Scotland The Brave
Atat m-a dus pe mine capul Aline,probabil din motive de mediocritate,de care sunt constient,acele vorbe mi-ai ajuns in suflet,probabil ca la acel nivel ma gasesc, si parca le-am simtit si eu demult,poate intr-o alta forma,se pare ca tot ilogica si nefunctionala duhovniceste.Nu tine cont si nu te impiedica de opinia mea,probabil ar trebui sa tac mai mult si mai des.
|
Sa ne straduim sa nu confundam evlavia cu sentimentalismul.
Scoase din context, o parte din afirmatii sunt bune, dar sunt si unele care pun la indoiala sursa lor ca mergand mana in mana cu o viata duhovniceasca autentica.
Semnele? Unul din ele ar fi ca cel care traieste despre ceea ce se vorbeste in acele pasaje se judeca pe sine si se da exemplu, nu-i judeca pe cei care nu-i cunoaste.
Face afirmatii despre sine, nu despre altii, aratand cu degetul "astia toti de pe forum..". Etc.
Mandria este un obstacol doar pentru cel care a biruit toate celelalte, cati se pot lauda cu asta?
"smerenie, jertfa de sine, dragoste, rabdare, daruire, blandete…"
-> sunt spuse sa fie spuse, virtutea principala din care deriva toate celelalte descrise aici este dragostea, cati se pot lauda cu dragostea sau ca au ajuns macar aproape de ea?
"Iar noi nu le avem pe toate odata, ci pe rand."
Cum poti avea jertfa de sine, fara sa ai dragoste. Sau daruire. Sau blandete? Sau smerenie fara rabdare? Etc.
Toate se leaga intre ele si in special de dragoste. Mai multa, mai putina..mai in functie de situatie.
Dar si pana la dragoste sunt multe altele care ne trag in jos.
Si pe urma .."relatie - conditionat de totala"..sa fim seriosi..nimeni nu s-a nascut sfant sau Dumnezeu a catadicsit sa priveasca la el abia dupa ce a atins acel statut..
Dumnezeu are mereu fata de noi o deschidere si o dispozitie totala.
Reciproca nu prea e valabila important e insa sa fim constienti de asta si sa lucram la asta.