[lore86]

În prealabil postat de Laura19

"Mama ajunge să aibă mai multă dragoste şi jertfire de sine decât tatăl, deoarece tatălui nu i se dau multe ocazii ca să se jertfească. Mama se chinuieşte, se osteneşte mai mult cu copiii, dar în acelaşi timp “se încarcă” de har prin grija faţă de ei. Dăruieşte conti*nuu, de aceea şi primeşte mereu. Tatăl nici nu se chinuieşte atât de mult cu copiii, dar nici nu se “încarcă”, de aceea şi dragostea lui nu este ca aceea a mamei.
Câte mame nu vin şi mă roagă cu lacrimi: “Părinte, fă rugăciune pentru copilul meu”. Ce agonie au, sărmanele! Insă puţini taţi îmi spun: “Fă rugăciune, deoarece copilul meu a luat-o pe un drum greşit”. Chiar şi astăzi o mamă, cu multă nerăbdare, sărmana, îşi împingea copiii – opt avea – şi îi punea în şir, ca să ia toţi binecuvântare. Un tată nu ar fi făcut uşor lucrul acesta. Şi Rusia tot prin mame a fost salvată. Îmbrăţişarea tatălui este seacă atunci când nu are harul lui Dumnezeu. In timp ce sânul mamei, chiar şi atunci când nu are Dumnezeu, are lapte. Copilul îl iubeşte pe tatăl său şi îl respectă, dar prin afecţiunea şi gingăşia mamei i se măreşte şi mai mult dragostea faţă de tatăl său.

Puterea mamei de a rezista

- Părinte, Sfântul Nectarie, într-o epistolă către monahii, le scrie să nu uite că sunt femei şi de aceea să încerce să imite pe Cuvioase, iar nu pe Cuvioşi [2]. De ce spune aceasta? Oare pentru că femeile nu au rezis*tenţă?
- Cine? Femeile să nu aibă rezistenţă? Eu m-am minunat de multa lor rezistenţă. Femeia poate fi mai slabă cu trupul, poate avea mai puţine puteri trupeşti decât bărbatul, dar cu inima ce o are, dacă o pune în lucrare, are o astfel de rezistenţă, încât întrece şi pute*rea bărbătească. Bărbatul are putere trupească, dar nu are inima pe care o are femeia. Iată, odată a venit la Colibă o pisică cu pisoii ei. Era atât de slabă, încât pân*tecele i se lipise de spate. Intr-o zi a trecut pe acolo un câine mare de vânătoare. Motanul pe care îl aveam la Colibă a luat-o la fugă. Insă pisica s-a ridicat în picioare, s-a încordat, s-a înfuriat, fiind gata să se repeadă asupra câinelui. M-am mirat, cum de avea atâta curaj. Vezi, trebuia să-şi apere puii ei.
Pe mamă o doare pentru copiii ei, se osteneşte, dar nu simte oboseala. Se sileşte pe ea însăşi, dar fiindcă îşi iubeşte copiii şi casa, pe toate le face cu bucurie. Mai mult se oboseşte unul care stă întins toată ziua, decât ea. Mi-aduc aminte că, atunci când eram mic, mama trebuia să care apă, care era foarte departe de casă; trebuia să facă mâncare, să facă pâine, să spele rufele, să meargă şi la ogor. Adică făcea toate tre*burile, ne avea şi pe noi care o zăpăceam şi pe lângă toate acestea trebuia să facă şi “judecată” atunci când ne certam. Însă spunea: “Aceasta este datoria mea. Sunt obligată să le fac pe toate, fără murmur”. Iar aceasta o spunea din toată inima, deoarece îşi iubea casa şi copiii ei şi nu se descuraja din pricina tre*burilor, ci pe toate le făcea cu bucurie.
Şi cu cât trec anii, cu atât mai mult mama îşi iubeşte casa. Cu toate că înaintează în vârstă, ea se jertfeşte tot mai mult, ca să-şi crească şi nepoţeii ei. Şi deşi puterile ei trupeşti se împuţinează, dar fiindcă ceea ce face, face cu toată inima, ea are mai mult curaj decât în tinereţile ei, mai mult curaj chiar şi decât bărbatul ei.

- Părinte, dar şi în boli femeia are mai multă tărie sufletească decât bărbatul.

- Ştii ce se întâmplă? Mama înfruntă de multe ori boala prin bolile copilului ei, dobândind astfel multă experienţă. Işi aduce aminte de câte ori s-a ridicat şi a coborât temperatura. A văzut pe copil cum se îneacă sau leşină, dar care îşi revine cu una-două lovituri, etc. Bărbatul nu le vede pe acestea şi nu are astfel de expe*rienţe. De aceea dacă l-ar vedea vreodată pe copil că are temperatură, sau puţin palid la faţă, intră în panică şi strigă: “Moare copilul! Ce să facem acum? Alergaţi şi chemaţi medicul!”."

Asta pentru cei care zic ca femeile nu rezista si fug de durere. Din cate stiu eu barbatul in general trebuie sa se ocupe cu cele lumesti,de venit, asta e domeniul sau. Iar mama de copii-domeniul femeii. Nu o spun eu, ci Sfintii Parinti. Asa ca femeile si mamele stiu cel mai bine despre sarcina,nastere,copii. Una e cand treci prin ceva, si alta e cand zici teoretic. Nu zice nimeni ca barabtul nu are dreptul sa isi dea cu parerea, dar nu are de unde sa stie prin ce trece o femeie in timpul sarcinii si nasterii, ptr ca e imposibil. Nici daca e de fata, tot nu poate intelge complet. Mama si medicul sunt cei care horarasc cel mai bine ptr. copil. Ideala este, evident, nasterea naturala. Mereu tot ce e natural e mai bun. Insa sunt cazuri cand trebuie intervenit chirurgical. Si eu m-am nascut prin cezariana ptr ca mi s-a oprit inima si sunt perfect sanatoasa. Oricum din cate stiu eu in Ro si aici cezariana se face de urgenta, altfel nu prea. Sunt curioasa cati barbati de aici care isi dau cu parerea au fost de fata cand sotia lor a nascut? Cum vi s-a parut? Si in Romania pot tatii sa fie de fata, trebuie vb cu medicul, cunosc cazuri cand tatii au fost de fata in Ro. Si chiar dansii au spus ca e greu. Sunt multi barbati care cand au o raceala sau cand se taie putin faca atata tam-tam de parca ar muri. Se stie ca nu suporta asa bine durerea si boala, dupa cum zice si Cuviosul Paisie Aghioritul. Asta e realitatea. Oricum fiecare ar trebui sa isi vada de ale lui si sa nu mai judece pe altii, mai ales necunoscand situatia celorlalti. O sa fim cu totii judecati de Dumnezeu; nu e treaba noastra sa judecam si sa dam cu pietre.
In Romania depinde de maternitate. Cea din Brasov e oribila. Am a avut o prietena care a nascut acum 3 ani si mi-a povestit ca a fost urat. Au dus-o intr-o camera si au lasat-o singura. Asistentele s-au comportat urat, ba ca nu e epilata, ba ca de ce a patat cearceaful cand i s-a rupt apa, ca sa nu mai impinga si saraca fata nastea acolo, ba de ce nu stie sa schimbe belele etc. Iar cand le-a dat bani s-au comportat exemplar. In schimb in Iasi de ex. se comporta f bine si fara sa le dai bani, cunosc persoane. Deci depidne de om, de maternitate. In Canada din cate stiu eu trebuie sa platesti fiecare consult medical, tratament etc cand vine vb de copii. Nu dai bani la medici, da' platesti dupa.:))

foarte frumos cuvantul parintelui.
Referitor la ce ai scris tu, o singura completare fac: astazi, cezariana nu se face numai de nevoie, ci in majoritatea cazurilor din moft, din comoditate.
Spre ex, la maternitatea dn timisoara aprox 80% din cazuri nasc prin cezariana.De la an la an, nr celor care aleg sa nasca prin cezariana creste. E aproape liniste in sala de travaliu. Or acum 5 ani, cand am nascut eu fetita situatia nu era deloc asa.
DEci, concluzia e simpla. Femeile refuza sa isi asume durerea nasterii. Eu un lucru stiu: te bucuri mult mai mult de soare dupa o furtuna puternica. Pe cand daca pe un cer senin apare razlet cate un norisor, vederea soarelui nu iti produce atata bucurie.
Stiu ca atunci cand imi aduceau bebelusul in salon, plangand il sarutam si spuneam: Pentru tine a meritat sa suport atata durere, ptr bucuria de a te avea alaturi de mine.