[glykys]

Fratilor, sa va spun ce imi vazura astazi ochii si ce imi auzira urechile, ca nu in fiecare zi imi e dat asa ceva.
Azi am asistat la un colocviu international, cu foarte multe personalitati straine celebre in domeniu. Una dintre acestea, un profesor venerabil din America, a ajuns mai tarzior, cand deja se ocupasera toate scaunele (deh, auditoriul ocupase toate scaunele, iar vorbitorii nu mai aveau unde sta). Cu foarte multa nonsalanta, dupa ce s-a asigurat ca nu mai e nici un loc liber, s-a asezat pe jos, in rand cu scaunele. Un tanar de pe scaunul alaturat s-a ridicat, dorind sa ii cedeze locul. Domnul nu a vrut, preferand sa ramana pe jos. Tanarul nu a mai stat pe scaun, ci s-a asezat si el jos, langa profesor. Si au stat ceva vreme pe jos, pana cand au plecat unii din sala. Cred ca tanarul era roman.

La masa, respectivul a intarziat din nou putintel, cat sa nu mai prinda un loc la masa, ocupate toate, fireste, de studentii romani mai nemancati. S-a asezat la masa mea si a unor colege, dupa ce ne-a intrebat foarte politicos daca e liber si daca poate sta acolo. Eu eram foarte emotionata ca un profesor de asemenea valoare sta cu noi la masa si i-am spus ca sunt incantata sa il cunosc. Atat i-a trebuit! Omul acela atat de respectabi si celebru, cu plete albe, ca Mos Craciun, s-a prezentat atat de simplu si politicos, doar cu numele de botez, de parca ne-am fi cunoscut de cand lumea, a dat mana cu toti mesenii, a facut conversatie, a povestit numai lucruri simple, de la crescutul aligatorilor in curte la el in provincie, la dorinta sa de a vedea muntii pana la faptul ca nepotica lui a terminat o facultate si nu are serviciu.

Nu stiu cand oamenii importanti de la noi isi vor insusi un asemenea comportament, fara superioritate, fara urma de orgoliu, fara mofturi si ifose... si fara a le pune pile unora si altora. Auzi, domnule, sa fii savant recunoscut in lume, de care sa se fi auzit chiar si in Romania si sa nu ii pui pile nepoatei absolvente sa isi gaseasca si ea pe undeva de lucru!