Citat:
În prealabil postat de ovidiu b.
Bineînțeles că viața bunicilor era diferită din multe puncte de vedere față de a noastră. Faptul că astăzi auzim de tot felul de boli, destul de grave, la copiii sau la tineri ar trebui să ne dea de gândit.
Trupul este imaginea sufletului. Boala nu este altceva decât imaginea unui suflet bolnav sau chiunuit de păcate. Aceste boli ar trebui prevenite prin schimbarea ditei și nu numai. Recomandabil este să ne schimbăm modul de viață. Un prim ps ar putea fi îndreptarea copiilor de mici către Biserică, de mici să știe să se roage, să le vorbim copiilor de mici de Dumnezeu. Să facem mișcare cât mai des, să căutăm aerul curat (de ex plimbări, drumeții pe munte). Observ cu durere în suflet că mulți părinți sau bunici, din dragostea lor față de copiii lor sau nepoței, se străduiesc să le ofere ce e mai bun. Dar de multe ori, din neștiință, ceea ce cred ei că este cel mai bun nu corespunde cu realitatea. De exemplu le dau copiilor ciocolată sau tot feluri de dulciuri chimizate - ceea ce pentru copil este otravă, deși copilului pe moment îi plac foarte mult, iar părinții sunt satisfăcuți când își văd copiii împliniți. Prin magazine este plin de jucării care imită arme, jocuri în care trebuie să distrugi sau să ucizi cât mai mult. În loc să ne învățăm copiii să iubescă, noi îi învățăm să ucidă, să distrugă etc. Sărăcia de multe ori este mai benefică decât starea materială bună...pentru că de multe ori putem greși în a alege ce este potrivit unui copil. Și eu când am fost copil imi confecționam săbii sau alte arme - dar acest lucru ținea de imaginația și creația mea. Mă bucuram de ele cu alți copii în spatele blocului. Acum tot mai puțini copii vedem în spatele blocului preocupați de asemenea jocuri. Preocupările lor sunt legate de jocuri electronice sau pe calculator. E foarte diferită viața. Era mult mai mai frumoasă pe vremea buniclor, străbunicilor noștri, chiar dacă erau multe nevoi și sărăcie.
|
de multe ori depan amintiri cu prieteni sau colegi.
concluzie, de fiecare data, este ca cei de azi nu-si traiesc copilaria.
azi, ma uit cu tristete la pustii de 14-15 ani care stau in coltul steazii toata ziua, pufaind la tigari si mutandu-si capul de la stanga la dreapta dupa vreo masina "misto" sau vreo "gagica tare".
iar in rest poarta discutii interminabile despre ce transferuri a facut vara asta FC Chiajna (ca exemplu) ...
iar noi ... si in liceu fiind gaseam diferite jocuri interesante.
nu mai vorbesc de tampeniile pe care le faceam :D
dar ei nici pe alea nu le fac.