[quote=Mihnea Dragomir;409993]Deci, nu cumva avea patima băuturii și înainte de căsătorie ?
În altă ordine de idei, de ce insistați să îl despărțiți de prieteni ? E de mirare că niciunul dintre ei nici măcar nu vă salută. Nu cumva le-ați arătat ostilitate ? Fără motive grave, ideea de a-l izola de prieteni e o politică foarte greșită și, din păcate, atât de des văzută !
A baut la inceput cand ne-am cunoscut, dar s-a lasat pentru mine ca i-am zis ca nu suport oamenii care beau peste masura, in timpul zilei si la locul de munca mai ales. Dupa casatorie intr-un final a mai multor certuri i-am cerut sa facem un compromis ca sa bea max doua pahare de vin seara dupa lucru, ceea ce nu intotdeauna este respectat....
Referitor la prieteni...niciodata nu i-am jignit cu nimic pe niciunul dintre ei ba din contra..problema este ca sotul meu cum ajunge la ei, incepe sa vorbeasca urat cu injuraturi, se schimba total alaturi de ei, si ei il influenteaza si sa bea (unul din ei si-a inselat si sotia,iar din cate observ sotul meu e foarte influentabil inspre rau
) Nu as vrea eu sa ii despart de prieteni, departe de mine, dar cand vad ca ei imi influenteaza sotul doar in rau, normal ca nu imi convine...Iar daca se intampla ca colegul sa fie mai apreciat de sef atunci abia ca mai vorbeste cu colegul si vine acasa si numai de rau il vorbeste....
[quote=ovidiu b.;410023]
Vinul (și nu orice alcool) este lăsat pentru a închina un pahar, două și nu pentru a ne demonstra calitățile de paharnic.
Asta incercam sa ii explic si eu, totul cu masura, pentru ca in ochii mei el nu va fi mai mare si mai tare daca e capabil sa bea 6 sticle de vin in doar 2-3 ore.....
Citat:
În prealabil postat de AlinB
Cu ce anume mai exact va minte? Cand au aparut mai exact schimbarile astea si ce s-a intamplat mai exact atunci?
Putem sa-l ranim pe celalalt f. grav fara sa ne dam seama si poate nici nu vrem sa luam in considerare lucrul asta.
Intr-adevar acest gen de schimbare rau-bine-rau este foarte ciudat, dar cauza ei sta doar in puterea dvs. sa o aflati.
Intrebati-l daca l-ati dezamagit cu ceva, ce puteti face ca sa indreptati lucrurile, daca isi mai doreste casatoria asta.
Probleme psihice are? Parintii lui ce spun despre situatia asta?
La divort v-ati gandit? Nu neaparat sa faceti gestul asta (e un pas mare si f. serios nu doar dpdv social/material cat spiritual) dar sa-l aducei in discutie ca o modalitate de a-l tempera si sa obtineti o discutie serioasa.
De fapt poate asta isi si doreste, dar nu vrea sa faca el pasul asta si incearca prin toate mijloacele sa va determine sa faceti primul pas in directia asta.
Din cum vad ca stau lucrurile nu va lipsi mult si se va lasa si cu bataie si atunci in mod clar, relatia nu va putea sa mai continue decat daca va asumati niste riscuri care nu stiu daca e bine sa vi le asumati.
Parintii dvs. ce spun? Parintele duhovnic?
|
Schimbarea s-a produs exact dupa casatorie....prima data era ca nu mai vroia nici sa ma mai atinga, nici nu se mai uita la mine ca femeie...si imi dadea fel de fel de motive prostesti, niciodata una anume sa putem macar rezolva ( precizez ca nunta a fost in tara, iar noi suntem in strainatate ca el aici lucreaza)... parintii lui au remarcat cat de urat vorbeste cu mine pentru niciun motiv intemeiat...la divort va spun sincer ca m-am gandit desi nici jumatate de an nu avem de la casatorie, dar in primul rand ma gandesc la Dumnezeu, ca El nu ar fi deacord cu acest fapt...dar e posibil sa fie si asa cum ati mentionat, ca poate el si-ar dori asta, numai asteapta ca eu sa fac primul pas. De discutat nu prea se poate, ca orice as vrea sa vorbim imi zice ca iarasi incep(desi nu il sacai zilnic nu sunt genul, poate odata la 2 saptamani ca totusi as vrea sa rezolv problemele) Odata deja am ajuns la bataie, nu drastica, dar a fost...parintilor mei inca nu am vrut sa le zic, pentru ca sigur m-au sfatui sa divortez cat mai repede. La biserica aici nu mai vrea sa mergem