Draga Laura,
Iti multumesc pentru cuvantul tau plin de bunatate, asa cum il resimt acum, pacatosul care sunt...
Si gandul ma mangaie cand zic, sa ma ierte prietenul meu intru Hristos, ca si Scotland the Brave ar intampina interventia ta cu aceeasi recunostinta...

Oare noi suntem doar ce suntem fiecare in individualitatea lui?...

Nu suntem oare frati intru Hristos? Nu inseamna aceasta ca putem vorbi, face, simti unii ca altii, pana la o masura?... Nu ducem, oare, poverile unul altuia dupa puteri si dinlauntrul bunavointei peste care sufla a primavara acelasi vant mereu proaspat?...

Admiratie si respect sunt cuvinte de lauda. Nu vreau sa fiu ipocrit. Imi face bine, ca om vorbesc, lauda ta. Pe care o iau ca pe incurajare si sprijin, nu ca pe lauda-ispita. Si iarasi indraznesc, cred ca fratele meu Scotland ar consimti la aceasta atitudine... Asa il cunosc eu, de aici de pe Forum (ca altfel nu il stiu nicicum).

Dar haide sa vedem, in ciuda opozitiilor de tot felul, dinlauntrul fiecaruia si dinafara, un prilej de comuniune intru Domnul, iar nu altfel.
Iata, suntem liberi sa alegem!
Slava lui Dumnezeu!

Relatia personala cu Hristos e subiectul acestui topic. Atat de intim... atat de delicat...
Fie si titlul acestui topic atarna greu in cugetul fiecaruia.
Sa lasam asadar, propun, ca fiecare sa exprime liber pe toate ale sale.
In definitiv, tocmai aceasta face parte din relatia personala a fiecarui om cu Hristos. Care, Multmilostiv fiind El, Il rugam sa ne miluiasca si acum si pururea si in vecii vecilor. AMIN+