"Cine a vazut, a auzit, sau a infaptuit vreo astfel de iubire ca acea atotminunata, pe care, in bunatatea Ta, ne-ai aratat-o noua, luand firea noastra cu toate cumplitele patimi indurate pentru noi, mai presus de toate nadejdile?
Cei ce contempla acest fapt, atata cat se poate contempla prin har, intra in noianul larg deschis al dragostei si al minunatei purtari de grija si ajung cu totul in afara de ei insisi (in extaz), cuprinsi la randul lor de o dragoste covarsitoare fata de Tine.
Si nu stiu cum sa numeasca cu adevarat si in chip propriu cele ale acestei iconomii. Caci cele ce tin de intruparea Ta covarsesc cu prisosinta si mintea si cuvantul si tot auzul si intelegerea, Dumnezeule prea bune" (Calist Catafygiotul, Despre unirea dumnezeiasca si viata contemplativa, c.71, Filocalia VIII ).
|