În prealabil postat de oana72
Daca nu va este cu suparare, voi spune si eu parerea mea bazata pe experienta proprie, pe experienta dureroasa.
Scriu in mod special pentru Florin, iti vad zbaterea... poate te ajuta cu ceva experienta mea de 18 ani de cautari prin alte cai decat ortodoxia.
Si eu am ratacit... si am ratacit mult, am cautat fericirea si starea de bine, pacea peste tot, am inceput cu religia si am terminat cu psihologia, le-am combinat, le-am impletit, ce a iesit..? nimic bun! un om zdruncinat din temelii cu episoade acute de disperare, depresie, cu slabiciuni trupesti. Ce m-a vindecat? Ortodoxia.
Am practicat meditatii de tot felul, din toate curentele, budism, zen, tot ce aparea nou luam la studiu autodidact. Cu religiile orientale nu am rezolvat mare lucru, meditatiile acelea si toata filozofia lor se bazeaza pe iubirea de sine si aici cred ca trebuie sa subliniez, este diferenta esentiala fata de ortodoxie. Se construieste un ego subtil si foarte puternic mascat de o pace si un echilibru de multe ori de nezdruncinat. Dar eu simteam ca acolo nu e totul, ma linisteam si apoi simteam ca mai trebuie ceva, era o pace goala, o liniste care te separa de tot si nu iti dadea nici o satisfactie. Crestinismul ortodox cere renuntarea la sine dar nu pentru ceea ce cere orientalismul ci pentru Hristos. Toate, absolut toate curentele care propovaduiesc asa zisa iluminare te duc prin tehnicile lor in punctul in care ti se cere sa renunti la tine, sa te "golesti", sa devii ca un "flaut" la care va canta apoi absolutul. Tu trebuie sa te golesti ca sa fii umplut de ceva... De multe ori am ajuns in acest punct din care nu am putut inainta, nu puteam sa renunt la mine pentru ca nu stiam ce ma va umple, aveam o reticenta... desi credeam ca nu exista decat sinele absolut, dumnezeirea care umple totul, prana, energia cosmica... bla bla, miliarde de teorii imbecile.. si eu le credeam pe toate. Nu stiu ce anume ma frana, ce ma oprea in acest punct, imi doream acea iluminare atat de discutata, atat de minunat prezentata, acea pace in care nu trebuie sa mai faci nimic, se duc toate grijile si ai ajuns un fericit... niste prostii evident. Uite, acum stiu ca nu ma lasa Hristos din mine, de la botez, dar atunci nu stiam. Dracul nu te obliga, iti cere doar sa te dai lui de bunavoie, dar nu te poate forta, vine si te ispiteste cu tot felul de minunatii, iti arata toate "bogatiile lumii", ti le promite, cu conditia sa-ti vinzi sufletul lui, poate nici nu constientizezi dar asa este, tu crezi ca nu gresesti cu nimic...
Diavolul s-a gandit la tot, a atacat toate bresele, nu exista cotlon in care sa nu fi rasarit si variante modificate genetic ale celui rau. Fiecare isi poate alege de pe taraba ceea ce doreste, tehnici condimentate cu iz de ortodoxie (vezi radiestezia care invoca Sfanta Treime in tehnicile de masurare), isi poate alege varianta autohtona (ortodoxia) sau pe cea otravita dar aspectuoasa de import. Este foarte greu discernamantul... este aproape imposibil si va marturisesc asta din multa literatura ingurgitata si din aplicarea acesteia pe pielea proprie.
Diavolul a falsificat toate principiile de baza ale mantuirii, la inceput seamana toate si miros a ortodoxie apoi se indeparteaza... initial cu un unghi foarte mic, de adevar, dupa care capata orbita proprie si ajung adevaruri de sine statatoare, noi adevaruri... pentru oameni noi... Se renunta incet si la ideile si la vocabularul invechit..
Pacatul de baza al new-ageistilor este mandria camuflata in smerenie adanca, o smerenie ghidata de principiul iubirii de aproape, dar, acest principiu este cladit pe iubirea de sine, "daca nu stii sa te iubesti pe tine, nu poti iubi pe nimeni". Se pune o temelie gresita.
Cunosc multi astfel de oameni minunati, priviti cat sunt de lipsiti de griji, cata iubire au, cata rabdare, dar le lipseste ceva si ei nu stiu ce, diavolul ii tine sedati intr-o anestezie spirituala in care le propovaduieste automultumirea, autosuficienta...
Nu stiu cat am fost de clara, e atat de mult de spus incat s-ar putea scrie tomuri intregi despre subiect.
Am alergat si la tehnicile mai noi din domeniul dezvoltarii personale, la NLP (programare neurolingvistica), analiza tranzactionala, etc. Exista o carte a unui american Antony Robbins parca, Putere nemarginita, in care descrie o gramada de modalitati prin care se leaga fiziologia de trairile interioare. Cartea asta ma fascinase cu totul, am lucrat multa vreme cu tot felul de "ancore". Ancorele sunt niste pacaleli, tu te pacalesti singur ca sa obtii instant o stare dorita. Pana la urma am realizat ca nici NLP-ul nu ma ajuta sa ma cunosc cu adevarat ci doar ma ajuta sa imi modelez starile, trairile, ca si cum as fi o bucata de plastilina din care pot face orice vreau. Dar toate lucrurile astea nu te ajuta cu nimic. Absolut cu nimic. Revine din ce in ce mai stresant dorul de Adevar, de Dumnezeul cel Adevarat, sufletul incepe sa se chinuie de atata alergare dupa cai verzi pe pereti, toate astea sunt lucruri de suprafata, nimic nu ajuta, dedesubt e problema, dedesubt este cheia de care are nevoie sufletul omului pentru eliberare. Nu exista nirvana, astea sunt prostii, exista draci care au inventat lumi in care ii tin prizonieri pe cei ce au renuntat sa-L caute pe Dumnezeu.
Doar Ortodoxia m-a eliberat de toate prostiile si fantasmele, m-a scos din anestezia spirituala, oamenii au nevoie de ceea ce se numeste trezvie, adica de o stare in care sa simta, sa fie responsabili, sa raspunda in fata lui Dumnezeu clipa de clipa de actiunile lor, nu de fuga de realitate. Toate celelalte cai inseamna doar fuga in ireal.
|