[vsovivi]

Nu ştiu să-ţi răspund din punctul de vedere al zidurilor, al clădirilor, dar am să mă strădui să-ţi găsesc un răspuns potrivit cu vremurile de azi în care nu se mai ştie postul ceş bine plăcut de Dumnezeu.


Postul înseamnă post negru, aia înseamn post, că Ninivitenii aşa au ţinut 3 zile de i-a iertat Dumnezeu de păcatele lor abominabile, că ucideau pe evrei şi iudei chiar în mijlocul cetăţii şi nu lăsau ca să fie îngropaţi... dar mulţi au murit după una sau două zile, puţini au fost, cam un sfert, cei care au ţinut 3 zile, iar Domnul a flămânzit abea după 40 de zile, deci El abea după 40 de zile a început postul căci post înseamnă să fii flămând.

Post mai înseamnă nimic fără Dumnezeu, nici apă, nici pită, nici ispită, că asta aveau din abundenţă cetatea Sodomei şi Gomorei, ci trebuie cu binecuvântare de la mai mare să rabzi foame în timp ce munceşti ca să simţi că ai ce răbda: foamea şi scalvia cu lepădare de sine, care îţi vor fi singurele prietene în vederea mântuirii tale prin răbdare. Unii postesc până se apropie de ei moartea de foame şi aşa simt ei că chiar mor un pic şi abea atunci îşi amintesc de ea şi încep să strige serios către Dumnezeu ca să aibă milă. Mai marele este Dumnezeu deci poţi să te iei şi strict după Carte, după cum crezi în Dumnezeu sau după un duhovnic apropiat, după cum ştie el sau cum i se dă lui de sus pentru tine.

Deci foamea şi vedenia morţii întru sclavie sunt singurele tale prietene adevărate pe Calea mântuirii.

Dezlegările sunt dezlegări, adică poţi să posteşti mai departe sau dacă eşti slab în ascultare atunci ţi s-a dat liber la undelemn, peşte, vin... şi alte bunătăţi, după cum ai fost dezlegat. Deci dacă posteşti mai departe nu e păcat şi nici dacă te opreşti din postit nu e păcat, dar mai mare e ascultarea decât jertfa, şi mai mare rugăciunea comună decât aia din singurătate şi cea mai mare edintre toate este praznicul duhovnicesc în pace împreună cu toţi fraţii şi surorile în Domnul, acolo unde se cântă, să mâncă, şi se dănţuie cu cuviinţă fără nicio grijă deşartă.

Carne nu a dat voie Dumnezeu deloc omului, însă omul şi-a luat singur, şi-a dezlegat el, căci carne şi pită au cerut în pustie ispitind pe Dumnezeu după ce au văzut toate minunile lui cele mari.

Deci carnea nu se îngăduie niciodată, dar s-a dezlegat pentru că omul fără carne crede că moare... şi cere semne şi minuni, cere carne ca să creadă... iar vinul e ca lupul... s-a dezlegat şi vinul dar vinul e ca lupul, crezi că tu-l bei dar defapt te bea el şi la final urlii la lună că te trezeşti prea târziu din beţie sau învoielile îngâmfării.

Iar la undelemn nimeni nu ţine post, că zic ei că e din plante şi nu ţine seama. Şi tutunul e tot plantă, sau pălinca din prune sau porumb.

De exemplu azi am mâncat două plăcinte cu ulei şi am călcat postul. Aşa am ales... Am greşit poate, bine că nu judec eu... dar celui ce crede toate îi sunt îngăduite însă nu toate îi sunt de folos ca să-şi facă metanoia, să iasă din curvie. Eu am mâncat pe deoparte greşind faţă de post dar plinind legea iubirii de Dumnezeu şi de aproape. Eu cred că n-am greşit... deşi am călcat postul. Bine ar fi să am înţelepciune... Sigur am greşit. Dar nu mă osândesc decât mă las în seama lui Dumnezeu.

Deci nimic nu e voie, şi Domnul i-ar hrăni pe toţi, nu cu mâncarea în care îşi pune omul nădejdea lui... dar fiindcă omul e nestatornic şi neputincios, de mila omului slab, de mila omului neascultător, de mila păcătosului, s-a dezlegat să aibă un post mai uşor ca să nu se mândrească el singur cum că e un foarte mare postitor.

E voie însă oricând apă sfinţită şi înmulţită şi anaforă... aia poţi gusta dimineaţa şi seara... şi nu mai ai nevoie de nimic... vei vedea că Domnul posteşte în tine şi că tu eşti doar un vas ales... care nu mai ai nevoie de nimic altceva, decât de rugăciune şi umilinţa în duh.

Deci nimic nu e voie afară de Dumnezeu niciodată, iar postul te educă să reuşeşti să ajungi la starea aia. Se poate şi fără mâncare, că omul absoarbe din cer tot ceea ce ar avea el nevoie şi pentru Duh şi pentru trup, că omul e ca o sugativă, iar dacă îl mâncă pe Dumnezeu atunci nu numai că nu are nevoie ci devine el sursă de hrană duhovnicească pentru vieţuitoarele de jur împrejurul lui... Se poate dar trebuie nu numai credinţă ci biruirea necredinţei, adică biruirea scepticismului gLumii care zice că fără ulei, peşte şi vin mori...

E bine să stai de vorbă mereu cu moartea, cu panica şi leşinul tău, şi să te rogi aşa Domnului... căci altfel cum vei avea compasiune dacă nu ai fost şi tu în situaţia aia grea?

Dar postul e la trei lucruri:

la păcat, la mândrie adică curvie şi la făţărnicie adică la cea mai înaltă curvie, şi trebuie să te strădui să nu te păcăleşti singur că cică s-a dat liber sau că au fost dezlegate... şi e entuziasmant şi senzaţional... de bună stimabila, fata morgana.

Deci nu trebuie să fii credul în ideea:

afară-i vopsit gardul şi-n lăuntru leneopardul,
sau pe afară se vede codana şi-n interior capcana... lu' satana,
sau pe afară întrebarea naivă şi-năuntru ispitirea şi amăgirea bătrână,
ori pe afară multe cuvinte şi în interior un mut cu buzele şipite de dinte,
sau pe afară lecţii şi-năuntru frecţii... la piciorul de lemn cu măduvă de fier.

Acolo unde crezi tu că e înţelepciune defapt e putreziciune.
Nimic din ce este nu se vede, şi tot ce se vede e schimbător.

Postul te ajută să zbori cu condiţia să nu te încrezi în tine, căci a posti înseamnă a asculta, a nu fii singur, căci nu este bine ca să fie Domnul singur. Dracul născocitor posteşte şi el, dar fie posteşte în timp ce şi curveşte sau fie ca mai târziu să curvească mai cu poftă, cu mai multă sete... comforn unui plan viclean... se dă victimă, el.

Omul lui Dumnezeu posteşte doar ca să fie mai asemănător şi mai plăcut Domnului, deci el posteşte în ascuns... şi nimeni nu-l ştie pe el, nimeni nu-l laudă pentru asta, căci nu are nevoie să-l îndreptăţească oamenii... el posteşte în ascuns ca nu cumva să păcătuiască în ascuns.

Cam atât.

Tot ce bagă omul în gură e păcat dar mai ales ce iese din gura omului, şi mai ales aia nu e voie ca să mânci păcatul pe care îl faci, iar apoi să te lauzi cu el de parcă ai fi făcut o vrednicie senzaţională şi nemaipomenită... dând lecţii şi fiind exemplu... tu crezându-te pildă de urmat.

Totul e spurcat... dar orice mâncare spurcată se poate curăţii... prin credinţă, prin rugăciune, prin smerenie, prin umilinţă... prin iertare. Şi abea apoi se poate consuma... dar cine mai e azi credincios, umilit, bun, blând, smerit, cu fapte bune, cu taină? Nimeni... deci tot ce ţi-ar place, tot ce doreşti e spurcat, şi de aia râvneşti fiindcă e spurcat.

Roagă-te ca Domnul să te curăţească şi tot ce vei mânca şi atinge se va curăţi, aşa cum lui Noe toate i s-au dat spre a-i fi lui drept hrană... dar mai e cineva ca Noe? Nu mai e nimeni aşa... curat, dar şi el a băut vin şi s-a îmbătat şi apoi lupu i-a dat târcoale... iar cu lupu rău la masă se spurcă şi mintea ta... aşa că nu-ţi rămâne decât să te hrăneşti cu tot Cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu... deci roagă-te ca să nu te blesteme ci să te ierte, având grijă cum te porţi în inima ta cu El.