Si eu sunt de parere ca e doar obisnuinta. Am cunoscut sentimentul,insa putin rationament m-a facut sa aleg ce era mai bine pt. mine,sa nu accept o situatie in care "sufeream" doar eu. E dureros sa nu stii ce vrei sa faci in viata,sa spui ca "mai vedem",sa astepti etc. Ce asteapta? Nemurirea sufletului,sau ce? E trist sa n-ai un tel in viata! Nu prea vad ce merita o astfel de persoana.
|