Rolul sfintilor in viata personala...
Cum as putea sa spun fara sa simt ca gresesc?...
Voi spune marturisind.
Mai intai Sfantul Isaac Sirul. Cand eram cu totul pierdut in ale lumii am primit Filocalia, Cuvinte despre nevointa, vol. X. Am primit, cred, prin grija Sfantului ... De fapt, am dat peste carte, ca din intamplare, undeva intr-un raft uitat peste care se asternuse mult praf. O avusesem mereu in casa, in locuinta mamei, si am deschis-o dupa 20 de ani de la cumpararea ei...
A fost lectura cea mai surprinzatoare, coplesitoare... Imi vine chiar acum sa izbucnesc in plans, doar ca am pomenit...
Abia apoi am inceput sa ma reapropii (ma indepartasem in clasa a saptea, urmare a lectiilor de materialism stiintific si biologie evolutionista...), timid de tot, de Biserica. Au mai trecut cativa ani pana sa citesc cu atentie, prima oara, Crezul... Dar strapungerea, inteleg acum, avusese deja loc atunci, la prima lectura. Ii sunt cu toata fiinta recunoscator Sfantului Isaac Sirul.

Sfantul Nicodim de la Tismana. Ma leaga de Sfantul prima spovedanie si vindecarea de o patima cumplita care ma adusese la nebunie si aproape moarte fizica (o vreme am consumat abuziv alcool). In acea biserica mergem saptamanal, cel putin, toata familia.

Sfantul Nectarie de la Eghina. Nu am crezut, marturisesc, ca fie si pentru unul care se cam indoieste, untdelemnul sfintit de la Manastirea Radu-Voda ar fi de folos. Dar am cerut, mi s-a dat, am folosit. Cu uimire, desi ma indoiam sau asa imi parea (de fapt, cred ca ma temeam...), am simtit efectul. De nespus... S-au intamplat in viata mea si a familiei, de cand avem o relatie mai apropiata cu Sfantul Nectarie, lucruri minunate, despre care simt ca acum nu imi e ingaduit sa vorbesc. Slava lui Dumnezeu pentru purtarea Lui de grija prin sfintii Sai!

Sfantul Serafim din Sarov. A mijlocit, intr-un moment cheie, eforturile mele nevrednice, la rugaciune. Daca am reusit sa fac o minima lucrare a rugaciunii, prin Mila Domnului, aceasta s-a petrecut in mod vadit pentru mine cu ajutorul Sfantului Serafim. Ma simt vinovat sau, in orice caz, cu totul indatorat, fata de Sfantul Serafim pentru cat am primit la rugaciune, comparativ cu cat am dat eu si cu modul in care traiesc (nu traiesc pe masura la ceea ce am primit...).

Gheron Iosif Isihastul si Cuviosul Paisie Aghioritul. Citind Vietile lor mi-a disparut, sper, pentru todeauna, inchipuirea ca fac vreo nevointa serioasa, ca am vreo sporire la rugaciune, ca am vreun merit de vreun fel. Am inteles cat sunt de departe de viata sfanta, fara a deznadajdui insa. Pilda vietii lor imi taie elanurile spre vreun ifos, spre sclifoseli si imi arata in ce trandavie ma complac, inca... Imi e rusine de modul in care vietuiesc eu in Biserica si, prin ajutorul lor, nadajduiesc ca voi deveni, cu vremea, daca Domnul imi va darui inca vreme de pocainta, mai aproape de vrednicia numelui de crestin ortodox.