L-am văzut pe Yannaras la biserica Sf. Silvestru, mulţumită anunţului făcut de Mihailc. Lume mai puţină decât mă aşteptam (între 100 şi 200 de persoane). Expunerea pe care a făcut-o a fost destul de greu de urmărit pentru că nu se auzea foarte clar. Vorbea în franceză, iar traducerea a cam şchiopătat.

A început prin a lăuda succesul surprinzător pe care l-a avut traducerea Filocaliei greceşti în Anglia, după care a contrariat publicul, dând de înţeles că scrierile selectate pentru alcătuirea ei sunt expresii ale unor experienţe solitare, individualiste, care ţin de instinctul religios natural şi nu de experienţa comununii bisericeşti. Cuvântul Biserică, a spus el, se întâlneşte în Filocalia greacă numai de 5 ori.

Bineînţeles că astfel de afirmaţii scandalizează. De altfel, cred că asta e şi intenţia autorului, altfel nu şi-ar fi intitulat cartea „Contra religiei”. Adevărul, însă, e că şi Hristos a şocat, şi încă cum!

La momentul discuţiilor, un preot din audienţă i-a arătat că în teologia Părintelui Stăniloae este afirmat şi rolul ascezei şi al experienţei mistice, subiective, ca şi al comuniunii, al ecclesiei.

Probabil că intenţia lui Yannaras nu e de a respinge experienţa isihastă, ci doar de a arăta că accentul trebuie pus pe viaţa parohială, în care trebuie să existe o comuniune reală, avându-L pe Hristos ca centru.

Poate că ce trebuie să înţelegem e că monahismul e calea excepţională de mântuire, şi că inspirarea mirenilor din acest mod de practicare a credinţei precum şi înclinarea de a lua sfat mai ales de la duhovnici călugări nu face decât să sporească individualismul.

Încă n-am citit cartea, deci nu pot spune care e învăţătura lui Yannaras.
Pot spune că Sorin Dumitrescu a spus că e o carte pe care după primele pagini eşti tentat să o arunci, dar dacă depăşeşti momentul, ajungi să te întrebi dacă nu cumva autorul are dreptate şi dacă felul în care îţi trăieşti tu credinţa nu e greşit.