[ioanna]

În prealabil postat de N.Priceputu

Probabil că intenţia lui Yannaras nu e de a respinge experienţa isihastă, ci doar de a arăta că accentul trebuie pus pe viaţa parohială, în care trebuie să existe o comuniune reală, avându-L pe Hristos ca centru.

Tocmai asta e, el nu respinge experienta isihasta. Prima intrebare la conferinta pe care a avut-o la Cluj a fost: "Eremitii se separa de Biserica?", iar Yannaras, a facut o paralela interesanta intre Biserica si cetatea greceasca, intre eroul tragic grec si eremit. Pentru el, eremitul se separa de toti, pentru a fi astfel unit cu toti, el vrea sa se elibereze de Ego, pentru a se putea astfel darui.

Din ce am citit in cartea lui, (are un capitol dedicat succesului Filocaliei in Occident) el nu critica valoarea textului din cele 5 vol. grecesti, el ridica problema modului in care au fost selectate fragmente din textele patristice, faptul ca s-au ales doar acelea care merg pe individual, existand astfel riscul ca unii cititori sa ajunga sa creada ca mantuirea se castiga exclusiv printr-un efort individual: indeplinirea poruncilor,pazirea mintii,rugaciunea mintii, deci nu mai e necesara participarea la corpul relatiilor de comuniune in dragoste, scopul nu mai e impartasirea existentei si a vietii , pot ajunge sa priveasca Biserica "ca o institutie utila numai pentru ca administreaza (institutia si functiile ei) transmiterea catre individual, prin intermediul tainelor, a harului supranatural. Din cele cinci volume ale Filocaliei grecesti lipseste orice referire la evenimentul eclezial, la premisa mantuirii evanghelice, nu exista referinte la faptul ca participarea la Biserica constitue singura posibilitate de a intra in Imparatie, singura cale de a infaptui vestea cea buna a crestinilor."

"Asceza individuala este o premisa pentru mantuirea vestita de evanghelie, dar premisa ca participare reala la stradania comuna ce constitue corpul Bisericii- nu ca proba individuala. Asceza individului nu este o valoare in sine, un scop in sine, este o expresie- infaptuire reala a vointei libere a individului de a participa la comunitatea bisericeasca a existentei si a vietii- comunitate ce constitue o stradanie impartasita de transcedere a sinelui si de sacrificiu de sine".(Contra religiei, pag.271)

"In Filocalie au fost selectate (antalogate) fragmente din textele patristice lipsite de semnificatele ontologice ale limbajului bisericesc. De exemplu in Biserica cuvantul “mantuire”, de pilda, inseamna existenta omului in termenii libertatii relatiei si nu in termenii necesitatilor naturii. Insa in Filocalie au fost alese fragmente ce presupun ca : mantuirea se primeste prin grija si pazirea mintii- calea scurta catre mantuire e viata virtuoasa: toate se judeca la nivelul infaptuirii individuale. Termenul “dragoste”: in limbajul Bisericii inseamna relatie ca mod al eliberarii treimice ca orice limitare existentiala, existenta ca transcedere a sinelui si sacrificiu de sine. In fragmentele ce au fost alese in Filocalie dragostea este mama virtutilor individuale- dragostea, cumpatarea,rugaciunea il elibereaza de patimi (intotdeauna pe individ)" (Contra religiei, pag.271)

"Noi ortodocsii atribuim Occidentului institutionalizarea si impunerea transformarii in religie a evenimentului eclezial, supunerea fata de intelectualism , moralism si legalism. Cazul Filocaliei, [prin modul in care s-au selectat fragmentele], dovedeste mai degraba ca Occidentul este in mijlocul nostru, vlastarele lui istorice se regasesc, intr-un mod de discernut, in nevoia instinctuala “launtrica” a fiecarui om de blindare si asigurare individuala". (Contra religiei, pag.274) (...) Marele success editorial al traducerilor Filocaliei in Occident constitue un indiciu al familiaritatii pe care o resimte cititorul occidental cu mentalitatea, criteriile, ierarhizarile si prioritatile exprimate in fragmentele antalogate."

Expunerea pe care a făcut-o a fost destul de greu de urmărit pentru că nu se auzea foarte clar. Vorbea în franceză, iar traducerea a cam şchiopătat.

Nu cred ca a fost mai "balbaita" decat traducerea de la Cluj. Noroc ca stiu limba franceza, altfel, nu prindeam anumite nuante, pe care traducerea nu le-a redat, ba chiar in unele situatii a indus alt sens decat cel exprimat de scriitor. Yannaras vorbea de religiozitate, traducatorul spunea religie, dar nu-i totuna, iar exemplele pot continua. A fost emotionat traducatorul, intimidat, coplesit de eveniment :)

De altfel, cred că asta e şi intenţia autorului, altfel nu şi-ar fi intitulat cartea „Contra religiei”.

Yannaras ar fi putut sa-si denumeasca cartea si "Pentru evenimentul eclezial" sau sa-l adauge ca subtitlu la "Contra religiei", caci pana la urma despre asta e vorba in ea, el e impotriva institutionalizarii evenimentului eclezial,transformat astfel in religie. A dat la un moment dat ca exemplu "infailibilitatea papala", cum a aparut ea.