[heaven]

Nu se pune problema ca te duci in iad daca mananci carne,insa e vorba ca atunci cand pornesti pe o cale spirituala,incepi sa iti sacralizezi fiecare actiune,inclusiv modul in care te hranesti in fiecare zi.Nu e nevoie ca cineva sa iti impuna,ci pur si simplu incepi sa simti aceste lucruri,iar pe masura ce o transformare interioara are loc,se petrece si cea care tine de trup si de alte aspecte.
Referitor la plante si animale este o diferenta ce nu poate fi ignorata: plantele nu au sistem nervos,ele nu simt durerea fizica si totodata nu simt teama,nu constientizeaza moartea...pur si simplu nu a fost nevoie de asa ceva,pentru ca ele sunt prinse de pamant,nu isi pot lua radacinile la spinare si sa fuga,prin urmare toate aspectele care tin de supravietuire si aparare din lumea animalelor nu sunt necesare la ele pentru ca oricum nu le-ar ajuta la ceva.
Animalul in schimb are sistem nervos,simte durerea la fel cum o simti si tu,constientizeaza pericolul si traieste agonia mortii asa cum ai trai-o si tu ca om.Este o fiinta mult mai evoluata si ca nivel de constiinta.
Iar energia pe care o emana un animal aflat in agonia mortii este una de vibratie foarte joasa,otraveste carnea si asta s-a demonstrat inclusiv prin substantele care se elibereaza atunci in corp,iar asta intra in directa contradictie cu o practica spirituala cum e cea crestina mai ales.

De aceea,din ce cunosc si eu,a doua treapta importanta a postului este renuntarea la carne:

"de mare folos este pentru calugar postul. Sa stii ca sapte sunt treptele postului, adica sunt sapte feluri de hrana pentru om:

1. Carnivorii, adica cei care mananca totdeauna carne. Acestia sunt in treapta cea mai de jos a postului. Chiar daca se infraneaza uneori de mancare, ei nu pot spori niciodata in sfanta rugaciune.

2. Lacto-vegetarienii, adica cei care nu mananca niciodata carne, ci numai lapte, branza, oua si tot felul de legume fierte. Aceasta este treapta a doua a postului, pe care o tin de obicei calugarii din manastirile cu viata de obste.

3. Vegetarienii, adica cei care mananca numai zarzavaturi si legume fierte sau crude. Randuiala aceasta o tin calugarii cei mai ravnitori din vietile de obste. Iar de aici incolo, incep treptele postului cele mai aspre, pe care pasesc de obicei calugarii sihastri si pustnicii cei mai nevoitori.

4. Fructiferii, adica cei ce mananca o data in zi paine si fructe nefierte, fara a gusta vreodata altfel de hrana. Cei ce au ajuns la aceasta treapta a postului, aceia pot stapani cu usurinta trupul si gandurile si pot spori mult pe calea rugaciunii.

5. Cerealierii, sunt calugarii care mananca o data in zi, dar numai paine neagra de cereale si boabe muiate de grau, porumb, mei, linte, bob, mazare etc.

6. Hrana uscata, este a sasea treapta a postului calugaresc, la care ajung de obicei pustnicii cei mai ravnitori. Cei care petrec in aceasta aspra nevointa mananca numai pesmeti de paine muiata in apa, cu sare sau putin otet si, toate acestea, o data pe zi si cu masura.

7. Hrana sau mana dumnezeiasca, este ultima si cea mai inalta treapta a postului calugaresc, la care ajung foarte putini dintre asceti, dupa o indelungata nevointa, fiind intariti de darul Sfantului Duh. Acestia se indestuleaza numai cu Preacuratele Taine, adica cu Trupul si Sangele Domnului nostru lisus Hristos, pe care le primesc o data sau de doua ori pe saptamana, fara a mai gusta altceva decat numai apa. Darul lui Dumnezeu m-a ajutat si am ajuns la aceasta treapta si nu mai simt foame si nici trebuinta de paine si legume.

Prin aceasta amanuntita descriere a postului si a treptelor lui, Episcopul loan se dovedea un adanc cunoscator al Sfintilor Parinti si un mare postitor la nivelul sfintilor asceti din vremurile de demult. Iar daca a marturisit ca in prezent se afla in treapta a saptea a postului, adica se indestula numai cu Sfanta Impartasanie, aceasta a facut-o prin voia lui Dumnezeu, ca sa-i cunoastem mai deslusit masura sfinteniei sale, sa ne incredintam ca si in zilele noastre se pot face sfinti si, totodata, sa ne dam seama cat de mare si necesar este postul pe calea indumnezeirii si mantuirii omului. Caci, fara post, nu vin nici lacrimile.

Fara post si smerenie nimeni nu se poate ridica pe treptele dumnezeiestii rugaciuni. Iata de ce bunul nevoitor nu a primit hrana de la duhovnicul Teodul. Pentru ca nu simtea nevoia ei."