Citat:
Īn prealabil postat de guardian knight
domnule ion cezar, ai dreptate in mare parte !
asa e, trebuie sa avem o atitudine prudenta si sa nu ne apucam acum sa credem in vise ca babele, mai ales ca unele ,pot veni si de la cel rau...
insa ceea ce vroiam eu sa zic, e...ca poate nu toate vin de la cel rau, si uneori, in unele cazuri ne mai trimite si Dumnezeu asa, niste cadouri spiritual-onirice, tocmai ca sa ne sprijine in unele maomente mai dificile ale vietii,cand sub presiunea anumitor esecuri persoanle sau neinpliniri, firea noastra slabanoaga tinde sa imbratiseze ideea ca Dumnezeu nu prea exista,din moment ce nu-l vedem ca ne rezolva neimpliniriemin timp ce altii ,poate mai putin credinciosi o duc foarte bine, din anumite pdv !
Noi omaneii nu suntem ingeri, si credinta noastra poate creste sau scadea in intensitate si in functie directa cu evenimentele vietii noastre personale sau a celor apropiati noua !!!
Si ce e rau, daca unui om astfel,abatut si dejnadajduit in credinta,i se da un motiv sa creada dinou, tocmai prin forta evaneascenta si semnificatia incerta au nui vis ???
|
Da, desigur, tocmai de aceea spuneam ca:
1) sunt cazuri cand oamenii au primit vindecare chiar prin vis;
2) analiza viselor (proces complex, indelungat, bazat pe cunostinte si competente in domeniul vietii sufletesti - ma refer aici doar la abordarea laica, psihologica) este o cale de vindecare si dezvoltare personala.
Cel putin asa arata rezultatele studiilor psi.
Iar eu mai cred, asumindu-mi riscul, ca o lucrare duhovniceasca nu poate ignora visele ci, dimpotriva, le acorda o anumita atentie. Dar trebuie indeplinite anumite conditii! (pe acestea le precizeaza duhovnicul, caruia ii dam ascultare, in nici un caz nu le stabileste visatorul dupa bunul plac...).
Asadar, aruncarea la cos a intregii hipnologii mi se pare o atitudine pripita si nefolositoare.
Problemele incep, repet, atunci cand ne apucam de treaba, si am aratat in postarile anterioare cateva aspecte din multele existente in acest domeniu (pe unele nu le cunosc deoarece nu am lucrat foarte mult cu visele, spre deosebire de unii cunoscuti care sunt preocupati foarte serios, profesional si personal cu analiza viselor).
Pozitia mea, in concluzie, nu este de respingere sau negare, ci una de prudenta. Exista o disciplina, fata de care rebelul, desigur, are alergie... De aici multe consecinte nefericite.
P.S. Cat despre visul pe care l-ai postat, ce sa zic... ar merita intradevar putina atentie... :) Eu as marturisiri visul acesta duhovnicului meu, la Spovedanie. Asa am facut de cateva ori si sunt multumit si linistit. Ca urmare a acestei experiente personale, avind si experienta relatiei terapeutice cu un psi, precum si cativa ani de experienta in consiliere, eu recomand ambele demersuri. Preferinta mea personala este pentru Spovedanie. In privinta viselor am recomandat insistent Spovedania celor cu care am avut o relatie profesionala ca terapeut.
In orice caz, prioritatea, pentru un crestin ortodox, este Marturisirea - mi se pare evident si inutil de discutat acest lucru. Iar daca duhovnicul da indrumarea pentru o consiliere psihologica, atunci fiul duhovnicesc face, desigur, ascultare.